Amintiri din Beregsău Mic (II): familia Mučalov

Milutin Mučalov s-a născut în 8 mai 1909, în Nagy-Becskerek, Banat, Imperiul Austro-Ungar (azi Zrenjanin, Serbia). A fost cel mai mic dintre copiii lui Ivan Mučalov și Jelena Lilic. În anul 1943, s-a căsătorit cu Ingeborg Sophie Ludmilla Korte. Împreună au avut trei fii: Sima Andreas, Georg Dietrich și Peter. Între 1944 – 1949, Milutin și Ingeborg au locuit în conacul familiei Mučalov din Beregsău Mic (județul Timiș), care a fost construit inițial de către familia de nobili Damaskin.

În 1948-1949, moșia familiei Mučalov din Beregsău Mic a naționalizată și membrii familiei au fost nevoiți, rând pe rând, să plece din țară. Abia în anul 1990 proprietățile și conacul din Beregsău Mic au fost retrocedate lui Sima Andreas Mučalov, fiul cel mai mare al lui Milutin și Ingeborg. Fiind neglijat ani la rând, conacul se află acum într-o stare avansată de degradare.

Milutin a fost ultimul Mučalov care a locuit în conac. În memoriile sale despre Beregsău Mic, dedicate fiicelor ei dintr-o căsătorie anterioară, Suse și Anne, Ingeborg descrie relația specială a lui Milutin cu satul bănățean: “Tata și Beregsău Mic păreau creați unul pentru celălalt. Tata avea nevoie de multă muncă și de zile de lucru cât mai bine organizate și mai productive posibil. El era implicat în toate treburile moșiei. Nici nu se făcea bine ora 5, că el deja era afară, să supravegheze cultura și animalele.”

În 1994, cu cinci ani înainte de moartea sa, Milutin și-a dictat memoriile sale despre fiecare membru al familiei Mučalov lui Suse (fiica cea mare a lui Ingeborg), pe care vă invităm să le citiți în următoarele rânduri.

Recunoștința și mulțumirile noastre se îndreaptă către Yves Dupont, Anna-Maria Muchalov și Ivan Muchalov, pentru acest document de familie extraordinar și pentru fotografiile vechi din Beregsău Mic trimise. Mulțumim!

---

Conform amintirilor tatălui meu, Milutin Mučalov – Septembrie 1994, Newmarket, Canada

(înregistrare în limba germană de Suse Stütz)

Străbunicii din partea tatălui meu, Proka Mučalov and Justina (?)

Străbunicul meu din partea tatălui s-a numit Proka Mučalov (IV.8). El s-a născut în Mártonos, Serbia și a fost căsătorit cu Justina… (?) (IV.9). Ea a fost înmormântată în cimitirul din Német (Beregsău Mic, România). Datele nașterii și morții ei ar mai putea fi lizibile pe piatra de mormânt.

Proka a fost decorat pentru bravură de către guvernul austro-ungar și a primit drepturi exclusive de transport comercial peste Tisa, la nord de Titel (Serbia). Afacerea a fost lucrativă și a adus atât de mult profit, încât, în anul 1873, Proka, împreună cu fiul său Sima, au luat în arendă 1,940 de jugări de pământ (1,116 ha) în Német (Beregsău Mic), de la familia Damaskin (care a ridicat inițial în sat conacul și biserica).

Proka și Justina au avut trei copii:

1. Milos Mučalov a fost afacerist; după ce a dat faliment, și-a trăit ultimii zece ani în casa fratelui său, Sima. Nu s-a căsătorit niciodată și nu a avut copii.
2. Gjura Mučalov venea rar pe la Német (Beregsău Mic) și puține se știu despre soarta lui.
3. Sima a fost bunicul meu.

Străbuncii din partea mamei (IV.10) și (IV.11) nu se cunosc.

Bunicii mei din partea tatălui, Sima și Julka Mučalov

Bunicul din partea tatălui, Sima Mučalov (III.4), s-a născut, probabil, tot în Mártonos. Data exactă a nașterii sale ar putea fi aflată de pe piatra sa de mormânt din cimitirul sârbesc din Timișoara, situat pe Calea Torontalului. El s-a născut în jurul anului 1838 și probabil că a murit prin 1908. A fost căsătorit cu Julka, născută Popoviči (III.5), fiica protopopului de Cakova (Grădinari, jud. Caraș-Severin, România). Ea a murit în 1868, la nașterea fiului lor, Ivan Mučalov (II.2).

Zece ani mai târziu, el s-a recăsătorit cu Mileva, fiica protopopului de Osijek (azi în Serbia) (n.r. azi în Croația). Căsătoria lor a avut loc în iarna lui 1878. Când Sima și-a adus mireasa în Német (Beregsău Mic), un vizitiu îmbrăcat în haină de blană i-a așteptat în gară cu două pistoale. I-a dat un pistol bunicului meu Sima. Mileva a fost îngrozită văzând asta, crezând că a intrat într-o familie de bandiți. Pe atunci erau vremuri foarte nesigure. A doua căsnicie nu a produs urmași. În 1885, au fost cumpărați 646 de jugări de pământ (372 ha), restul a rămas tot în arendă.

Părinții mei, Ivan și Jelena Mučalov

Tatăl meu, Ivan Mučalov (II.2), s-a născut în 7 iulie 1868, în Mártonos, pe Tisza, în Bacska (pe atunci în Ungaria, azi în Serbia). În jurul anului 1873, s-a mutat în Német (Beregsău Mic), împreună cu tatăl și bunicul lui. A studiat științe agricole în Kolozsvár (n.r. Cluj-Napoca, România) timp de un an, pentru a-și obține diploma de liceu. Pentru a se specializa în schimb valutar, timp de un alt an a lucrat în bancă. Tatăl său era foarte strict cu el, dar Maika Mileva îi mai strecura uneori bani în buzunar.

S-a căsătorit cu Jelena Lilič (II.2) (zisă și Maika) în Budapesta, în 1899 sau 1900. Între 1900 și 1910, părinții mei au trăit în Nagy-Becskerek (azi Zrenjanin), pe aleea Timișoara, nr. 25. În acea perioadă s-au născut cinci copii: Sima, Olga, Milorad, Ivan și eu, Milutin. Bunicul meu credea că tatăl meu nu era suficient de matur ca să administreze moșia din Német și că e nevoie să mai acumuleze experiență.

Împreună cu trei prieteni, doi fermieri și un avocat, a arendat 4,000 de jugăre de pământ (2,300 ha). Pământurile acelea, situate în Zrenjanin, în apropiere de Dunăre, erau foarte fertile și au adus un profit foarte bun în primul an.

Dar, într-o zi, pe 25 mai, un dig al Dunării s-a rupt în apropiere de o stație de pompare și pământurile au fost inundate și acoperite cu un strat gros de 40 cm de nisip, făcându-le intuile pentru agricultură. Evident, această întâmplare le-a cauzat dificultăți în demostrația problemei de responsabilitate. S-a lăsat cu un proces în instanță, pe care tatăl meu l-a câștigat. Un loc lângă digurile Dunării se mai numește și azi “Groapa Mučalovilor”. După moartea bunicului meu, în jurul anului 1910, familia s-a mutat la Timișoara. Iarna, locuiam într-o casă la oraș; vara, la moșia din Beregsău Mic. Tatăl meu a devenit președintele Băncii Sârbești și se bucura de privilegiul “votului dublu”. Casa noastră era situată într-o zonă foarte bună din centrul orașului, peste drum de Biserica Reformată, pe strada Battyany, nr. 1. Avea șapte camere mari, o sală de mese, cu un candelabru imens deasupra mesei, o sufragerie în stil Rococo. Baia de 22 de metri pătrați era ceva ieșit din comun pentru acea vreme. Cada avea 1 m lățime și 2,2 m lungime, construită în podea, cu trei trepte mari de marmură pentru a intra în ea.

Din păcate, tatăl meu a fost un cartofor și a pierdut foarte mulți bani la jocuri de noroc. Mai târziu a dezvoltat o boală pe bază nervoasă, avea dificultăți de mișcare și frecventa băile termale pentru tratament. În 1931, când am finalizat studiile și serviciul militar, am preluat gestiunea proprietăților noastre. În cele din urmă, casa din oraș a fost vândută și toată familia s-a mutat în Német (Beregsău Mic). Tatăl meu a murit de pneumonie la 21 iunie 1934 și este înmormântat în Német (Beregsău Mic).

Mama mea, Jelena Lilič (II.3), s-a născut în 17 aprilie 1878, în Budapesta. Era foarte inteligentă, citită și bine educată, cum numai o familia bogată și-ar fi putut permite (în școlile din Budapesta, dar și cu guvernante franceze sau germane, desigur). Evident, ea călătorea foarte des. Era fluentă în maghiară, germană, sârbă și franceză. Era o adevărată doamnă, cu o prezență impunătoare și o statură foarte dreaptă, inteligentă, amabilă și cu calități extraordinare de lider. Ea a fost sufletul familiei și a condus marea moșie din Német ca o suverană, a avut grijă de flori, de parc și de grădina de legume cu multă dragoste. Ea a fost și președinta Asociației Femeilor Sârbe.

A murit la 27 noiembrie 1947, în Német (Beregsău Mic), în urma unui atac cerebral și a fost înmormântată în cimitir din sat, alături de soțul ei. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că nu a mai trăit exproprierea și expulzarea din 1948-1949.

Fratele meu Sima Mučalov și familia lui

Fratele meu, Sima, s-a născut în Nagy-Becskerek (acum Zrenjanin, în Banat, Serbia), în 7 aprilie 1902. A studiat medicina și a devenit ginecolog. S-a căsătorit de trei ori: primul mariaj a fost cu Lia Hermann, al doilea cu Duzi și al treilea cu Anka Veselinovici, care l-a adus cu ea pe Mile Prcic, un fiu dintr-o căsătorie anterioară. Primele două căsătorii nu au produs copii, ci doar a treia, pe Zlatko Mučalov, născut în 1947 sau 1948.

1. Mile Prcic e avocat; e căsătorit și are un fiu, numit Drazen.
2. Zlatko Mučalov e arhitect, e căsătorit cu Hajnalka, cu care are o fiică, Tanja, născută în jurul anului 1989.

Sora mea Olga și familia ei

Sora mea, Olga, s-a născut în Nagy-Becskerek (azi Zrenjanin, în Banat, Serbia), în 10 octombrie 1903. Era extraordinar de frumoasă, poliglotă, talentată muzical și avea o voce superbă. Cânta în corul bisericii și cânta bine la pian. Din păcate, era o fire excentrică și avea un comportament dramatic. Era sursa principală de furie și tensiune a familiei; nu era niciodată mulțumiță și nu a fost înțeleaptă nici cu viața ei. Nu era o gospodină bună. Îi plăcea să se plimbe și să viziteze cafenelele cu prietenele ei foarte extravagante. De exemplu, odată a zis așa: “Cea mai bună perioadă a mea a fost la închisoare, când nu eram cu Nicu!” A fost închisă pentru trafic de monede de aur, care era absolut ilegal.

S-a măritat cu Nicolae Ivanescu, la acea vreme locotenent și, mai târziu, devenit colonel cu stele, care precede gradul de general în armata română. El era foarte deștept, sârguincios și era profesor la Academia Română Militară. După așa-zisa eliberare de către sovietici, a fost scos din funcție; se ducea la piață în haine de noapte ca să-și dovedească sărăcia. Era un om zgârcit. De exemplu, a primit odată o bucată de șuncă afumată din Német și a ținut-o așa de mult timp într-o cutie, până au mâncat-o viermii. De asemenea, niște covoare moștenite, pentru care s-au luptat atât el, cât și Olga, au fost rulate unul într-altul și au fost ținute într-o pivniță udă, până în punctul în care s-au deteriorat complet. Bijuteriile Olgăi, inclusiv un diamant de 5 karate, nu au fost raportate și au dispărut, nimeni nu știe cum. Amândoi colectau obiecte frumoase, dar nu știau să se bucure de ele. În vremurile rele, apartamentul l-au lăsat într-o dezordine completă. Olga a murit în 6 iunie 1981 și e înmormântată în București.

Din această căsătorie s-au născut doi copii:

1. Miriana s-a născut în 1925. S-a căsătorit fără consimțământul părinților ei (raportat la practicile acelor timpuri în Német, asta a fost ceva scandalos). Pe soțul ei l-a chemat Liviu Radu. Mariajul s-a sfârșit printr-un divorț după o scurtă vreme. Din cauza unei boli grave din copilărie, ea nu a putut să primească o educație școlară completă. Trăia în sărăcie în București, dar, din când în când, o mai ajuta Tata. Fiul ei, Sergiu Radu, s-a născut în 20 iulie 1949. A studiat în București și a absolvit la Academia de Studii Economice, specializându-se în comerț internațional și export. Din păcate, a avut o sănătate precară.
2. Alexander (zis Sasha) s-a născut în 1926. A obținut o diplomă de inginer mecanic și a fost căsătorit de trei ori. Din prima căsnicie a ieșit Sandi (Alexander), un fiu. Are și el o diplomă în inginerie hidraulică și încă nu s-a căsătorit. Celelalte căsătorii nu s-au ales cu copii. Sasha și-a petrecut viața în Timișoara și e singurul care încă mai trăiește în România.

Fratele meu Milorad Mučalov și familia sa

Fratele meu, Milorad Mučalov, s-a născut în 4 aprilie 1905, în Nagy-Becskerek (azi Zrenjanin, în Banat, Serbia), și a fost mai bun și mai vesel decât toți contemporanii săi. A studiat în Zagreb, a absolvit academia de import și export și a obținut, prin munca și hărnicia sa, postul de director la Banca Sârbească. Acasă, uneori, era prea indulgent. De exemplu, i-a dăruit fiicei sale un câine de care el însuși se temea. A fost căsătorit cu Martha Bartak, care era, la rândul ei, o fire foarte veselă. Era sufletul casei lor mari din Zagreb. Martha a murit în 1981 și Milorad la 4 aprilie 1983. Amândoi sunt înmormântați în Zagreb.

Trei copii s-au născut din această copilărie:

1. Jelena s-a născut în 3 martie 1942. Poliglotă fiind, a lucrat pe post de corespondent de limbi străine în Zagreb. S-a măritat cu Ivo Loncaric, care era un pictor. Ivo a murit foarte tânăr, în 1990. Jelena are un fiu, Vedran, născut în 1977, și trăiește în Zagreb.
2. Marjan s-a născut în Zagreb, în 27 septembrie 1943. E electrician de profesie și a fost căsătorit cu Dina. Căsnicia lor s-a terminat printr-un divorț. Au un fiu împreună, Boris.
3. Lidia s-a născut în Zagreb, în 2 octombrie 1949. A lucrat pentru o vreme ca funcționar de birou. A fost căsătorită de două ori și se numește Lidia Rexer. Din a doua căsătorie are o fată, Katharina, născută la 17 octombrie 1987. Familia trăiește în Puchheim, lângă Munchen.

Fratele meu Ivan Mučalov și familia sa

Fratele meu, Ivan Mučalov, s-a născut în 17 iulie 1907, în Nagy-Becskerek (azi Zrenjanin, în Banat, Serbia). Era un om incredibil de simpatic, plin de poftă de viață, pe care a trăit-o la maxim. A studiat în mai multe țări, avea o inclinație pentru limbi străine și era un prieten de nădejde. Era ca un magnet pentru copii. A fost căsătorit cu Klara Szenczy, născută în Ungaria, la 2 martie 1910. Ivan era avocat de profesie, în Budapesta, dar a fost nevoit să fugă din Ungaria în 1949, din motive politice. S-a stabilit în Toronto și s-a reunit cu familia după 1956. Primii ani în Toronto au fost foarte grei pentru Klara. A lucrat ca ospătăriță, apoi la o curățătorie, după care și-a deschis propriul magazin de haine de piele. Ea gestiona o bucată importantă din afacerea familiei, în timp ce Ivan își arunca în mod constant o parte din salariu pe pariuri și curse de cai. Ivan a murit în 28 decembrie 1975 și e înmormântat în Toronto.

Trei copii s-au născut din această căsătorie:

1. Buli, din prima căsătorie a Klarei, a fost agent imobiliar și e divorțat. Are doi băieți.
2. Anna-Maria (zisă Cili) s-a născut în Budapesta, în 4 septembrie 1944. A studiat matematica și e căsătorită cu Yves Dupont. Ambii lucrează ca liber-profesioniști în programare și consultanță. Ei au o fiică, pe Adèle, născută în 1978.
3. Ivan s-a născut în 7 martie 1947. Este foarte talentat, în special în decorații interioare și exterioare. E inginer mecanic și are și multe invenții valoroase. Are propriul său atelier, cu mulți angajați. Nu e căsătorit și trăiește lângă Toronto.

Străbunicii din partea mamei (IV.12) și (IV.13) nu au fost identificați.

Străbunicii din partea mamei, Panajot Demetriades and Theresia Klim(m)

Străbunicul din partea mamei, Panajot Demetriades (IV.14), s-a născut în Atena, la 1817. El era un om foarte competent, care lucra cu multă onestitate și chibzuință în schimburi comerciale. A cumpărat o casă mare în Budapesta, pe strada Trommel, nr. 25. A fost căsătorit cu Theresia Klim(m) (IV.14), născută în 1829. Panajot Demetriades a murit în 22 martie 1885 și e înmormântat în cimitirul Kerepescher. Despre Theresia Klim(m) se știu foarte puține, doar că avea un frate, pe care îl chema Antal. Ea a murit în 6 august 1897 și e înmormântată alături de soțul ei.

Doi copii au rămas din această căsătorie:

1. Helene, născută în 18 decembrie 1850, măritată cu Lazar Koits. Nu au avut copii.
2. Eugenie (III.7), născută în 1852.

Bunicii din partea mamei, Stojan Lilič și Eugenie (născută Demetriades)

Bunicul meu din partea mamei, Stojan Lilič (III.6), s-a născut în 1846, în Negotin (la est de Belgrad, aproape de granița cu Bulgaria). S-a căsătorit cu Eugenie Demetriades (III.7) în 1876 și s-au mutat în casa de pe strada Trommel, nr. 25 (n.r. din Budapesta). Helene Demetriades și soțul ei Lazar Koits trăiau tot în acea casă. Stojan Lilič (III.7) era un extraordinar poliglot (ciudat, însă, că nu a învățat niciodată limba maghiară, deși și-a petrecut majoritatea vieții în Budapesta) și un antreprenor foarte activ. A dezvoltat un fel de comerț en-gros. Cumpăra și vindea, en-gros, bunuri neperisabile, cum sunt sarea, cărbunii sau varul. El a deținut, de asemenea, balastiere și cuptoare de var. Afacerile se desfășurau în mare parte prin telefon sau în scris, iar bunurile erau livrate cu trenul peste graniță. Făcea tot felul de înțelegeri și era o persoană influentă mai ales printre clienții sârbi. El avea și relații foarte bune cu biserica ortodoxă sârbească. La acea vreme, Vác (un oraș din nordul Budapestei) era eparhie sârbească. Episcopul era adeseori gazda lui și, prin intermediul său, Stojan avea relații foarte bune și cu clericii din Belgrad, care îl vizitau des. A murit în Budapesta, la 10 octombrie 1914, și e înmormântat în cimitirul Kerepescher.

Bunica mea, Eugenie (III.7), născută Demetriades, s-a născut în Budapesta, la 1876. Nu era o gospodină bună, dar avea o latură artistică. Cânta cu entuziasm la pian; a studiat pianul și se situa mai degrabă în tabăra oamenilor creativi. Exersa atât de mult la pian, încât își aducea soțul în pragul disperării, care o amenința cu divorțul. În ultimii ei ani a trăit împreună cu fiul ei, Stojan. Îl aștepta până târziu în noapte și când ajungea acasă cântau amândoi până în zori: Eugenie la pian, Stojan la vioară. În 1933, ea s-a dus în Német (Beregsău Mic) la fiica ei, Jelena (II.3). În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Eugènie (III.7), având cetățenie sârbă, a stat în Novi Sad, la fiica ei, Irina. A murit acolo, în jurul anului 1947. A adus șapte suflete pe lume: Milutin, Jelena (II.3) – mama mea, Irina, Stojan și încă trei copii care au murit în copilărie.

Unchiul meu, Milutin

Unchiul meu, Milutin, era un atlet sclipitor. A întrecut recoduri europene la patinaj artistic și de viteză și a câștigat multe trofee. Din păcate, s-a îmbolnăvit de tuberculoză. A călătorit până în Egipt, alături de fratele său Stojan, în căutarea unui leac. În cele din urmă, a murit la vârsta de 32 de ani.

Mătușa mea, Irina, și familia ei

Mătușa mea, Irina, născută Lilič, era mai mică decât mama mea. A fost căsătorită cu Vlajko. Aveau o fermă în Vršac (la sud de Timișoara, în Iugoslavia – n.r. azi în Serbia), cu 500 de jugăre de pământ (278 ha). Dar locuiau în Vršac numai vara, reședința lor principală fiind în Novi Sad, unde aveau o casă.

Familia a avut trei copii:

1. Lenkica s-a născut în 1905. Era foarte frumoasă, dar, din păcate s-a îmbolnăvit grav, imediat după terminarea liceului. A făcut cancer de laringe. A murit tânără, la numai 22 de ani.
2.  Bozidar s-a născut în noaptea de Crăsiun, în 1908. A trăit în Nagy Becskerek (azi Zrenjanin). Era un respectat ginecolog. Când a murit, toate spitalele din Vojvodina au ținut un minut de reculegere în memoria sa. A fost căsătorit cu Vukosava. În plus, el era foarte pasionat de medicina de precizie și a publicat multe cărți de referință. Din uniunea cu Vukosava a rămas un copil, Irina. Ea a fost balerină la opera din Belgrad. Soțul ei era originar din Herzegovina și era numit cu dispreț “Herzegovinistul” de către soacra sa. El e inginer în constucții. Familia are un copil.
3. Jefta s-a născut în 14 iulie 1907. Era avocat de profesie și avea biroul într-o casă din Novi Sad. A fost căsătorit de două ori și a avut doi copii:

• Lubisa e avocată. A preluat biroul de avocatură al tatălui ei. E căsătorită și acum o cheamă Culak. Trebuie să aibă cel puțin doi copii.
• Vlajko e inginer de construcții alpine. După finalizarea studiilor, a mers să se specializeze în Japonia și momentan lucrează în Tuzla, dacă nu cumva s-au mai schimbat lucrurile între timp.

Unchiul meu, Stojan

Unchiul meu, Stojan, se presupune, a fost favorizat de mama sa, inclusiv în testament, după cum a reieșit din niște scrisori vechi. A moștenit, după cum s-a și confirmat, cea mai mare parte de avere. A obținut un titlu de doctor în științe politice, era un partener de conversație excelent, un fustangiu și unchiul preferat al nostru, al copiilor. Ne-a arătat toată Budapesta și obișnuia să ne facă toate poftele. Pe de altă parte, activitățile rigide, stricte, nu i se potriveau deloc.

Își petrecea timpul cu prieteni care îl ajutau să își cheltuie averea. Îndrăgita lui vioară Stradivarius a ajuns să fie scoasă la licitație și și-a vândut până și colecția de timbre poștale din Mauritius. Cu cât a inaintat în vârstă, cu atât a devenit mai extravagant. De exemplu, dimineața obișnuia să se plimbe prin grădină doar într-un halat și cu o pălărie. La întrebarea de ce iese prin grădină cu pălăria pe cap, răspunsul lui era: “Prostule, ca să pot saluta oamenii!”

Cânta adeseori cu mama sa, până îi prindea dimineața. Ajuns la sărăcie, s-a căsătorit, pe când avea 52 de ani, cu o chiriașă isteață a casei. Ea avea origini evreiești și se numea Ilonka. Sora ei, Jelena (II.2) era nevoită să le susțină familia cu câte un vagon de grâu. Mai târziu, s-au mutat în Novi Sad, în Iugoslavia (n.r. azi în Serbia). Trăiau într-o garsonieră. Stojan mai făcea rost de mici sume de bani din reparații de papuci de fotbal pentru copiii din cartier. Stojan a murit la scurt timp după mama sa.

---

---

Traducere: Alexandra Palconi