Înapoi la prima pagină  |  EN  |  DE

Conacul Damaszkin din Beregsău Mic

Publicat în Povești11 comentarii

Beregsău Mic e un sat din judeţul Timiş, care a fost populat cu sârbi abia în ultimele etape de colonizare sârbească în Banat, la sfârşitul secolului a XVII-lea. În prezent, localitatea are o majoritate sârbească. Tot aici se află şi un vechi conac, care nu este clasat, deocamdată, ca monument istoric. Faţă de multe alte foste reşedinţe nobiliare care au fost uitate şi lăsate de izbelişte prin Banat, conacul din Beregsău Mic, în ciuda stării avansate de degradare în care se află, nu a fost părăsit, o localnică îi poartă de grijă şi proprietarul se interesează constant de el.

Scurt istoric

Beregsău Mic este atestat documentar din anul 1317, cu numele Nemti (sau villa Nemti), în 1333 – Nemiti, în 1334 – Nempty, în 1335 – Nemethy, în 1462 – Kysberezo. În secolul al XVI-lea, aşezarea se numea Nemed. Pe harta Contelui Mercy apare oiconimul Nemet. În anul 1913, administraţia maghiară îi schimbă numele în Beregszonemeti (trad. Beregsăul  German). De-a lungul timpului, satul a mai fost cunoscut şi sub denumirile Nemici sau Beregsău Nemţesc, cu toate că germanii nu au fost niciodată o majoritate1)Remus Creţan şi Vasile FrăţilăDicţionar geografico-istoric şi toponimic al judeţului Timiş,  2007.

În anul 1494, regele donează localitatea lui Nagylucsei Ferencz. În 1514, în timpul răscoalei tărăneşti a lui Gheorghe Doja, satul este distrus de către rebeli şi, şase ani mai târziu, regele Lajos al II-lea îl donează lui Bolyka Bálint. Satul nu este distrus în timpul ocupaţiei otomane a Banatului iar în timpul ocupaţiei habsurgice a aparţinut de Comitatul Timiş.2)Samu BorovszkyMonografia Comitatului Torontal, Budapesta, 1912.

În 1788, familia Damaszkin deţinea Beregsău Mic. În 1838, proprietarul localităţii era Simon Damaszkin. Din 1880, satul este împărţit între Gyula Csávossy de Bobda şi Szima Mucsalov. În 1912, în Beregsău Mic existau 242 de case şi 1286 de locuitori, un cazinou, bresle şi uniuni de credit. Poşta era la Cărpiniş, telegraful la Bobda şi gara la Beregsău Mare. În acelaşi an, moşieri în sat erau moştenitorii familiei Csávossy, Ivan Mucsalov şi Badulov Vlasztimivnek şi Braniszlavnak. Biserica sârbească, aflată vis-a-vis de conac, a fost ridicată, între 1855-1860, de familia Mucsalov.3)Samu BorovszkyMonografia Comitatului Torontal, Budapesta, 1912

Conacul din Beregsău Mic

Conacul din Beregsău Mic a fost construit în anul 1788 de către familia Damaszkin, care apoi a fost cumpărat de Ivan Mucsalov. În 1949, proprietatea este naţionalizată şi transformată în IAS. După 1990, este retrocedată descendenţilor familiei Mucsalov, stabiliţi astăzi în Canada.

Conacul a fost dat în grija unei localnice din Beregsău Mic, Ivanca Arsin, care a transformat una dintre încăperi în birou de topografie. Aici a fost fostul IAS. Gazda e în Canada. După restituirile astea, el este în stare aşa mai… Vă închipuiţi? Cât o fost IAS-ul, numai stricăciuni s-au făcut!  Pe vremuri, în fiecare cameră, erau sobe de teracotă, cu diferite modele şi în diferite culori. Tot au distrus! 

Conacul a suferit multe modificări ale arhitecturii în timpul IAS. Într-o zi a venit un bărbat foarte drăguţ şi amabil care voia să vadă imobilul, dar Ivanca l-a alungat: Am crezut că face ceva documentare sau că sunt prieteni de-ai gazdei. Şi apoi îmi zice să aştept că merge să o aducă de la maşină şi pe soţie, că ei stat aici, pe timpul IAS-ului. Şi-i zic: a, voi aţi făcut stricăciunile astea?! Du-te, să nu te mai văd!

Păşunea de pe proprietate este închiriată unui cioban, pentru creşterea animalelor. Dincolo de parc, cu totul, proprietatea are 5 hectare. Păşunea am dat-o la cioban, că ţine vaci şi oi. Decartează şi n-am treabă că să vină careva să fure gardul, fiindcă şi el îi interesat direct. Păi, dacă nu veneam pe aici şi nu aveam grijă, până şi ţiglele ar fi fost furate! Oricum, trebuie reparaţii foarte mari. Conacul are anexată şi o magazie de cereale. O avut fermă model, o avut 300 de iugăre de pământ. Acum a primit înapoi 50 de iugăre.

Milostiva din Beregsău Mic

Ivanca ne-a povestit că, pe vremuri, când ieşea soţia grofului Mucsalov pe poarta bisericii, jardamii trăgeau cu arma, în semn de onor. Lumea îi spunea Milostiva, doamnă Milostiva. Ei erau milostivi, dar aveau administrator care tăia şi spânzura. Dacă gazda spunea Atâta dai la ţăran ca să lucre!, ăsta dădea numai pe jumătate.

Există posibilitatea de participaţiune, dacă cineva e interesat. 

Proprietarul şi-ar dori să-i găsească conacului o funcţionalitate mai amplă, motiv pentru care i-a făcut Ivancăi o procură notarială, prin care ea poate să închirieze sau să concesioneze conacul, mai puţin să îl vândă. Există posibilitatea de participaţiune, dacă cineva e interesat. Acum, el ar fi vrut să-l dea în parteneriat, să-l transforme în azil. A spus că dacă găseşte un partener, care poate are şi altă idee, el e de acord oricum. Dar, nu s-a găsit, că ştiţi cum e la noi, la români… Toată lumea ar vrea să ia cu un leu, să-l cumpere cu un leu.

O găsit un om, care lucrează şi pământ şi ăla l-a lămurit să nu facă azil, ci să facă o pensiune. Şi l-a luat şi l-a dus la o pensiune, dar, trei ore cât or stat acolo şi au luat masa şi au discutat, singurii clienţi au fost doar ei. Pensiunea era a respectivului, a unui inginer, fost director la ADS. A zis că el se ocupă de tot, că face reparaţii, dar a avut pretenţii să-i dea jumătate din proprietate. Păi aşa, oricare ar fi făcut! În câteva luni închide sau într-un an nu mai merge afacerea şi rămâne cu jumătate de proprietate. Şi atunci a renunţat şi nici n-a mai găsit alt partener. Acuma, om vedea!

Ivanca ţine legătura cu urmaşul lui Mucsalov. În fiecare an spune: la anul vin! Stau două-trei luni! Dar, când vine, stă două-trei ore. Zice: vin la tine! Păi zic: nu vii la mine, vii la tine! ne-a spus ea, râzând. Nepotul lui Mucsalov e de vârsta mea, vreo 65-70 de ani are, dar nu arată de mai mult de 50. Suntem prieteni foarte buni. Bunica mea era prietenă foarte bună cu tatăl lui. Prima dată au stat în Germania, dar nu le-a plăcut. La sârbi nu le place în Germania.

În 1949, li s-a luat tot, dar au mai stat o vreme. Tatăl lui a lucrat la IAS. Deci, era inginer agronom şi lucra pe pământul lui. După aia au stat în Timişoara, apoi pe la Braşov şi de acolo în Germania, după care s-au stabilit în Canada. Au mai venit prin anii ’80 pe la oamenii din sat şi au vizitat-o şi pe bunica mea. El i-am cunoscut printr-o rudă de-a lor care a stat în Timişoara. Eu le-am făcut şi hârtii ca să redobândească terenul. Le-am făcut cerere şi ca să primească conacul. Cu IAS am avut ceva probleme, dar ne-a ajutat şi primăria.

Câte un ban de la avocat, câte un ban de la client, musai să ne descurcăm! Mai votăm cu unul, mai votăm cu altul.

Eu am casă în sat, dar mai mult sunt pe aici. Că dacă stau în sat, ştiţi cum e – copii, nepoţi, nurori. Eu am pensie mică, dar aşa mă descurc. Mai merg afară, mai măsor pământul la oameni. Eu sunt din garda veche, am prins de toate. Am hărţi, am tot, şi atunci merg să măsor terenurile. Dar, acum s-a cam terminat şi cu asta, numai dacă iese unul din vreo asociaţie, pleacă la altul şi aşa trebuie mers pentru constatare. Inginerul topograf zice: du-te şi fă-le, că eu răspund! Deci, ştie că eu am hărţile. Acasă nu puteam primi oamenii (clienţii), că doar nici la copii nu le place să vină toată ziua unul şi altul să claxoneze la poartă. Câte un ban de la avocat, câte un ban de la client, musai să ne descurcăm. Mai votăm cu unul, mai votăm cu altul.

Am observat în biblioteca din biroul Ivancăi multe cărţi şi documente ale PCR. La Revoluţia din ’89, când le-au aruncat de la şcoală în mijlocul satului, pe foc, eu le-am luat. Poate, cine ştie… Acasă, toate volumele lui Ceauşescu le am. Le-am luat atunci ca să stea frumos în bibliotecă, fiindcă aveau coperte tari şi roşii. Astea de azi le citeşti, le pui în bibliotecă şi nu arată nicicum, ba unele se şi desfac.” Lângă biblioteca cu documentele PCR se afla şi un birou foarte vechi, peste care stăteau întinse hărţile Ivancăi. „Când a plecat IAS-ul, nu au putut scoate biroul pe uşă şi l-au lăsat aici. E de pe timpul lui Mucsalov. E vechi, vechi!

Ivanca din Beregsău Mic

Mă cheamă Iovanca, dar toţi îmi spun Ivanca. Era la modă numele ăsta, după Iovanca lui Tito. Dacă întrebaţi pe oricine de Ivanca de la Beregsău, toată lumea mă ştie! Înainte să plecăm, am vrut să îi facem o fotografie Ivancăi, însă ne-a refuzat. Ştiţi ce să prindeţi? Arcul de triumf. Din stradă nu se vede bine, că-s pomi, dar din curte, da.

Informaţii utile

Beregsău Mic este situat la 20 de kilometri de Timişoara şi se poate ajunge pe două rute, prin Sânmihaiu German (vezi harta) sau prin Săcălaz (vezi harta), ambele drumuri de acces aflându-se într-o stare foarte bună. La numai câţiva kilometri de Beregsău Mic se află Biserica romano-catolică din Bobda.


Articol scris de Alexandra Palconi

Credit foto: Flavius Neamciuc

Surse   [ + ]

1. Remus Creţan şi Vasile FrăţilăDicţionar geografico-istoric şi toponimic al judeţului Timiş,  2007
2. Samu BorovszkyMonografia Comitatului Torontal, Budapesta, 1912
3. Samu BorovszkyMonografia Comitatului Torontal, Budapesta, 1912
11 comentarii la "Conacul Damaszkin din Beregsău Mic"
  • Ciurceu
    27 iunie 2014 la 23:13

    Prezentarea este foarte frumoasa mai ales ca personajele, imi sunt cunoscute din povestile parintilor mei. Din pacate eu nu am fost in Beregsaul Mic niciodata si pina la citirea acestui articol nu stiam ca se poate ajunge si prin Sinmihaiul German. Drept vorbind nu-mi amintesc prea multe despre Sinmihaiul German iar despre Bobda confuzie totala. Aveam impresia ca este in directia Lipova Masloc Alios.

  • gigi
    28 iunie 2014 la 10:29

    aia esteBOGDA !

  • Alexandra Palconi
    28 iunie 2014 la 10:32

    Astfel de cuvinte ne bucură foarte mult şi demonstrează că proiectul nostru nu e în zadar. Vă mulţumim!
    Noi prin Sânmihaiu German şi Bobda am ajuns la Beregsău Mic. Confuzia se face cu comuna Bogda, care este în partea opusă a judeţului Timiş, lângă Charlottenburg şi Altringen (şi implicit Maşloc).

  • Dragan Roxana Maria
    28 septembrie 2014 la 13:10

    Exista o astfel de resedinta istorica si in comuna Cenei, daca ati scrie si despre ea ar fi frumos 😀 Ceneiul se gaseste exact dupa Bobda la vreo 4 km distanta.

  • Alexandra Palconi
    28 septembrie 2014 la 18:27

    Știm de reședința din Cenei, vom merge și acolo. Mulțumim! 🙂

  • Castelul Banaterra din Srpska Crnja – Prin Banat
    27 mai 2015 la 02:31

    […] Srpska Crnja (în funcţie de ruta aleasă sau cu scurte ocoliri de la drum), mai pot fi vizitate Conacul Damaszkin din Beregsău Mic sau biserica-mausoleu din […]

  • The Banaterra Castle from Srpska Crnja – Prin Banat
    27 mai 2015 la 20:32

    […] your way to Srpska Crnja (depending on your chosen route or shortcuts), you can also visit the Damaszkin Mansion from Beregsău Mic or the mausoleum-church of […]

  • DOBRINKA NEDELKOV
    15 ianuarie 2016 la 19:18

    am citit acest articol, care mi a trezit amintiri frumoase din copilaria mea din beregsaul mic. m am nascut acolo, am mers la scoala pana in clasa a iv- a. o cunosc pe IVANKA, eu o strigam AKA. Am fost vecine. intr un colt al inimii mele sunt stocate amintirile din copilaria mea , cu oamenii de acolo, vecini, bunici, nimic nu mai exista doar cimitirul si amintirile…….

  • radosna zarici(iovanov)
    16 ianuarie 2016 la 11:37

    Toata stima si lauda pt initiativa DvsCei din Banat(banateni adevarati din generati mai vechi)cunosc in mare aceste locuri dar Dvs ati venit cu aminunte care nu le stiam si care ne-au trezit amintiri frumoase,Continuati tot asa este pacat sa ne uitam locurile din care provenim si care reprezinta o parte a istorie Banatului nostru mindru

  • Amintiri din Beregsău Mic (I) – Prin Banat
    29 noiembrie 2016 la 17:07

    […] fii: Sima Andreas, Georg Dietrich și Peter. Între 1944-1949, Ingeborg și Milutin au locuit în conacul familiei Mučalov din Német (astăzi satul Beregsău Mic, județul Timiș, România), imobil care fusese construit inițial […]

  • Amintiri din Beregsău Mic (II): familia Mučalov – Prin Banat
    13 ianuarie 2017 la 21:10

    […] În 1948-1949, moșia familiei Mučalov din Beregsău Mic a naționalizată și membrii familiei au fost nevoiți, rând pe rând, să plece din țară. Abia în anul 1990 proprietățile și conacul din Beregsău Mic au fost retrocedate lui Sima Andreas Mučalov, fiul cel mai mare al lui Milutin și Ingeborg. Fiind neglijat ani la rând, conacul se află acum într-o stare avansată de degradare. […]

Lasă un comentariu