Înapoi la prima pagină  |  EN  |  DE

Charlottenburg – singurul sat rotund din România

Publicat în Plaiuri5 comentarii

La 40 de km de Timişoara, pe drumul spre Lipova, stă ascuns între dealuri singurul sat rotund de pe teritoriul României: Charlottenburg. Datorită formei sale unice, întreaga localitate a fost declarată monument istoric de către Ministerul Culturii şi Cultelor. Totuşi, când ajungi în Charlottenburg, ai nevoie de câteva minute să-ţi dai seama de forma sa circulară.

Principalele obiective turistice de aici sunt biserica romano-catolică, duzii seculari, casele svăbeşti şi domeniul de vânătoare.

Sat numit după Charlotte, soţia guvernatorului Banatului

În 1772, în timpul celui de-al doilea val de colonizări germanice, guvernatorul Banatului, contele Karl Ignaz Clary-Aldringen, aduce 32 de familii în Charlottenburg. Legenda spune că numele localităţii a fost inspirat chiar de Charlotte, soţia contelui Aldringen. Coloniştii au provenit din Provincia Autonomă Trento (actuala regiune Trentino – Tirolul de Sud), Lorena şi Baden-Württemberg. După anul 1880, satul era populat şi cu familii de unguri şi români.

Planul satului a fost întocmit de inginerul Carl Samuel Neumann Edler von Bucholt, funcţionar la Oficiul sării din Lipova, el fiind şi cel care a coordonat întregul proces de construcţie al acestuia. La început, în mijlocul localităţii exista o plantaţie de duzi, centrul fiind marcat de o fântână. În timp, majoritatea arborilor au fost tăiaţi, în centrul Charlottenburgului fiind construite o biserică, şcoala şi câteva curţi. Satului rotund i s-a spus ani la rând şi Bariţa, deşi nu există nici o atestare documentară care să confirme existenţa unei aşezări anterioare cu această denumire în vatra Charlottenburgului.

Începând din anul 1780, împăratul Iosif al II-lea a oferit nobilimii spre vânzare (prin licitaţie) satele Camerei. Astfel, timp de 141 ani, Charlottenburg a schimbat mai mulţi proprietari: Posfay Joszef (1782), Karl Schwarzenberg (1814), Peter Thököly de de Késmárk, Georg Simon baron Sina de Hodos et Kizdia (1838), Anastasia Sina (1886), contele Siegfried Graf von Wimpffen (1891). Actuala biserică a fost ridicată în anul 1876, de către familia Sina de Hodos et Kizdia. Satul a dispus şi de o moară, înfiinţată de un anumit Irtel Martin şi situată în apropierea localităţii, până în anul 1968, când a fost distrusă complet de comunişti. Totodată, aplicarea reformei agrare din 1921 a dus la împărţirea moşiei către localnici.1)Parcul de vânătoare Şarlota: 110 ani de activitate continuă (1904-2014), Editura Silvică, Voluntari, 2014

Parcul de vânătoare de la Charlottenburg 2)Parcul de vânătoare Şarlota: 110 ani de activitate continuă (1904-2014), Editura Silvică, Voluntari, 2014

În 1886, baronesa Anastasia Sina s-a căsătorit cu contele Siegfried Graf von Wimpffen. Fiind un vânător pasionat, contele a construit, în 1890, o casă de vânătoare (devenită ulterior sediul Ocolului Silvic din Charlottenburg sau Şarlota – cum mai este numit satul). În 1902, Wimpffen dispune organizarea pădurii Charlottenburg (aflată în imediata apropiere a localităţii) într-un parc de vânătoare. Motivele înfiinţării acestui parc au fost: organizarea de partide de vânătoare pentru el şi invitaţii săi şi protecţia culturilor agricole de pe moşiile sale din jurul pădurii faţă de pagubele produse de animalele sălbatice.

Iniţial, suprafaţa împrejmuită a fost de numai 18 ha, populată cu 12 exemplare de cerb comun aduse din Boemia. Acestora s-au adăugat cerbi din Germania şi Austria, efectivul lor ajungând la 92 de exemplare. În 1904, suprafaţa era deja extinsă la 1194, 9 ha şi sediul administraţiei parcului era în localitatea Maşloc (Blumenthal). Acesta era împrejmuit de un gard cu lungimea de 18 km, având în interior două fântâni cu apă şi numeroase hrănitori şi sărării pentru cervide. Gardul era construit din plasă de sârmă fixată pe stâlpi de salcâm, aşezaţi la distanţe de câte 4 metri şi îngropaţi la o adâncime de 85 de centimetri.

În urma Primului Război Mondial, toate proprietăţile contelui Wimpffen au fost preluate de statul român, iar parcul de vânătoare a devenit Rezervaţie de vânătoare a Casei Regale a României. Între anii 1931-1948, parcul a intrat în componenţa Ocolului Silvic Regal de vânătoare Casa Verde – Timişoara. Actualmente, acesta este administrat de Ocolul Silvic Timişoara şi lungimea împrejmuirii sale este de 18,27 ha. Parcul de vânătoare din Charlottenburg este cel mai vechi din România şi, de la data înfiinţării (1904), are o activitate neîntreruptă de aproape 110 ani.

Ultimul şvab din Charlottenburg

Aşa cum au venit coloniştii în Banat, în trei valuri, la fel au şi plecat: primii şvabi au părăsit plaiurile bănăţene imediat după Al Doilea Război Mondial, al doilea val a plecat înainte de Revoluţia de la 1989 şi al treilea după 1990. Nici Charlottenburg nu a făcut excepţie în acest sens. Astfel, în satul cu formă rotundă, a cărui populaţie era cândva predominant germană, mai trăieşte astăzi un singur şvab: Peter Trimper, în vârstă de 76 de ani.

Informaţii utile

Majoritatea caselor svăbeşti din sat au fost renovate sau trasformate în case de vacanţă de către orăşeni. Din păcate, în Charlottenburg nu există locuri de cazare special amenajate pentru turişti. O opţiune excelentă este satul Altringen, situat la o distanţă de numai 2 km, unde există o pensiune amenajată în stil şvăbesc.

Din Timişoara, la Charlottenburg se poate ajunge cu maşina pe DJ691, până în localitatea Maşloc, unde se virează la dreapta, pe DJ691A. O altă variantă de transport este trenul, cu plecare din Gara de Nord Timişoara şi coborâre la halta Şarlota, un bilet de călătorie costând doar 4 lei.


Articol scris de Alexandra Palconi

Traducere în limba engleză de Doiniţa Spuză

Credit foto: Flavius Neamciuc/Cristian Sitov

Surse   [ + ]

1. Parcul de vânătoare Şarlota: 110 ani de activitate continuă (1904-2014), Editura Silvică, Voluntari, 2014
2. Parcul de vânătoare Şarlota: 110 ani de activitate continuă (1904-2014), Editura Silvică, Voluntari, 2014
5 comentarii la "Charlottenburg – singurul sat rotund din România"
  • Karina Măruşteri
    2 aprilie 2014 la 17:59

    Bună,

    Felicitări pentru site, foarte frumoasă abordarea şi ideea.
    Pentru cei curioşi, ca propunere noi am făcut o tură cu bicicleta până la Charlottenburg. Poate fi o idee interesantă şi pentru alţii:
    http://www.prinlumepringanduri.com/2014/03/o-zi-o-bicicleta-si-o-suta-de-kilometri.html

  • Alexandra Palconi
    3 aprilie 2014 la 12:04

    Mulţumim! Într-adevăr e o idee faină, dacă mai* mergeţi şi faceţi şi ceva poze, daţi-ne de ştire să le promovăm şi noi. 😉

  • Karina Măruşteri
    3 aprilie 2014 la 18:23

    Cu drag, pozele sunt cele din articol în principiu, mulţumesc şi eu şi mult succes în continuare! 🙂

  • Andrei Vlad
    6 februarie 2016 la 11:35

    Felicitari pentru initiativa 🙂 am sa va ‘fur’ cu permisiunea dvs. anumite articole/imagini pentru tema mea de disertatie.
    Va voi contacta la momentul respectiv.

  • Perla arhitecturală ce merită văzută - singurul sat circular din România.
    9 decembrie 2016 la 11:58

    […] știai, dar se găsește chiar aici, în Charlottenburg și de la data înființări (1904), are o activitate neîntreruptă. În 1886, baroneasa Anastasia […]

Lasă un comentariu