În Giroc, o bogată comună din suburbia Timişoarei, se păstrează cu multă grijă una dintre cele mai autentice colecţii de port ţărănesc din Banatul de câmpie. Rezultatul a peste 12 ani de căutări migăloase, entuziasm, efort şi cheltuială, astăzi, aceasta cuprinde peste 1000 de piese de îmbrăcăminte şi accesorii (care însumează 150 de ansambluri de vestimentaţie tradiţională din secolele XIX – XX). Autorul impresionantei colecţii spune că a decis să adune piese de port în momentul în care şi-a dat seama cât de repede îşi pierde satul “comorile” civilizaţiei vechi.1)Marius Matei: portul bănăţean, Muzeul Ţăranului Român, Editura Martor, Bucureşti, 2014 Marius Matei, căci despre el este vorba, are doar 30 de ani.
Cel mai tânăr colecţionar de port tradiţional din Banat
Povestea colecţiei pe care o deţine Marius Matei începe în urmă cu 20 de ani, pe când Girocul începuse să se urbanizeze tot mai puternic. Acest aspect a fost sesizat şi de către cei de la secţia de Etnografie, din cadrul Muzeului Banatului din Timişoara, care au iniţiat organizarea unei expoziţii despre obiceiurile vechi girocene, precum şi prezentarea unor obiecte etnografice specifice locului sau istoricul bisericii din Chişoda şi Giroc, al şcolilor, fanfarei şi instuţiilor de vază din comună.
“Au venit atunci şi la mine, pentru a le da informaţii despre străbunicul meu, Dimitrie Rotariu. El a trăit între 1900 – 1947, a fost un ţăran cărturar autodidact. A avut peste 2500 de volume de carte, reprezentând una dintre cele mai mari biblioteci personale din jurul Timişoarei. Când au venit comuniştii la putere, s-a considerat că toate acele cărţi sunt dăunătoare regimului şi a fost forţat să le ardă în faţa casei”, povesteşte Marius. Din cele 2500 de volume, astăzi mai există doar 600.
“Le-am dat date despre străbunicul meu celor de la Muzeul Banatului. Le-am mai dat şi câteva cărţi din biblioteca lui şi nişte obiecte personale. După care, m-au întrebat dacă am pe acasă şi costume tradiţionale, cilimuri de acoperit patul şi alte obiecte de acest fel. Le-am răspuns că nu ştiu şi că îmi voi întreba familia. Aşa am aflat că bunica mea, Drăghina Rotariu, avea o îndemânare deosebită la croşetat, cusut şi brodat, şi că mama ei, Domnica Rotariu, era vestită pentru felul în care stăpânea tehnicile de ţesut specifice locului (şi nu numai) iar că din asta îşi sporea veniturile.”
Bunica şi mama lui Marius Matei i-au arătat atunci câteva lucruri foarte frumoase pe care le aveau în casă, transmise de la o generaţie la alta în familia lui şi păstrate cu mare grijă. El le-a arătat la rându-i şi celor de la Muzeul Banatului. “Au fost la fel de impresionaţi ca şi mine şi au propus să facem o expoziţie separată doar cu asta, idee care s-a concretizat peste doi ani”, spune Marius. “La vernisaj au participat foarte mulţi reprezentanţi ai Consiliului Judeţean Timiş, de la Centrul de Cultură şi Artă, din cadrul Muzeului Banatului, oameni de specialitate, personalităţi bănăţene. Am rămas surprins de impactul lucrurilor expuse asupra lor.”
“Cu ceea ce am avut de acasă am început colecţia. Aveam vreo 16 ani, cred. Şi de atunci colecţionez.”2)Marius Matei: portul bănăţean, Muzeul Ţăranului Român, Editura Martor, Bucureşti, 2014 Mai mult, în urma primei sale expoziţii, el a fost remarcat de către cei de la Muzeu, care doreau să îl angajeze. “Nu eram cu studiile terminate, n-am putut să mă angajez atunci, dar m-au angajat după ce am terminat facultatea. Asta se întâmpla în 2007.”3)Marius Matei: portul bănăţean, Muzeul Ţăranului Român, Editura Martor, Bucureşti, 2014. Astăzi, Marius Matei e muzeograf în cadrul Muzeului Satului Bănăţean din Timişoara şi, la cei 30 de ani ai săi, este cel mai tânăr colecţionar de port tradiţional din Banat. “Pasiunea a făcut din mine ceea ce sunt”, a mai adăugat el.
Ar trebui să se facă o hartă cu delimitări etnografice pentru portul bănăţean. Pentru arhitectură ar trebui să se creeze o altă hartă.
Colecţia etnografică Marius Matei cuprinde atât piese de port tradiţional, cât şi obiecte de ceramică tradiţională nesmălţuită, ceramică ungurească smălţuită, bijuterii, piese de mic mobilier sau obiecte de interior. Acestora li se adaugă şi un fond extraordinar de fotografie veche. “Fotografiile sunt cele mai bune mărturii şi cea mai bună atestare că este corect felul în care asamblez un costum. Pe de altă parte, fiecare piesă este fotografiată individual şi ataşată la câte o fişă analitică etnografică, în care sunt trecute detalii precum: provenienţa, frecvenţa, (cât de comună e, cât de rar sau des se întâlneşte şi în alte zone), dimensiunea etc.”, spune Marius.
Susţine că a ales să colecţioneze doar vestimentaţie tradiţională din Banatul de câmpie deoarece i se pare extraordinar faptul că, în judeţul Timiş cel puţin, pe o suprafaţă atât de mică, populaţia băştinaşă era foarte restrânsă şi localităţile pur-româneşti puţine, dar portul popular, în schimb, era foarte divers în fiecare sat.
“După atâta muncă în teren am observat un lucru, despre care nu ştiu să se fi scris încă: ar trebui să se facă o hartă cu delimitări etnografice pentru portul bănăţean. Pentru arhitectură ar trebui să se creeze o altă hartă. Nu s-a făcut asta, ci întotdeauna au fost împărţite zonele cu totul, fără să se ţină cont şi de aceste <<delimitări>>. Lugojul, de exemplu, se potriveşte foarte bine cu Făgetul. Buziaşul se aseamănă foarte puţin cu Lugojul. Timişoara este aparte, dar se potriveşte cu Deta şi Ciacova. Diferenţele există atât în arhitectură, cât şi în port.”
Colecţia sa cuprinde doar piese de vestimentaţie tradiţională românească. Şi-ar dori să strângă şi de la celelalte etnii bănăţene, dar susţine că sunt foarte greu de recuperat. “Nici în muzee nu se găsesc foarte multe piese din portul celorlalte etnii. La fel se întâmplă şi în cazul portului românesc. În cadrul unui muzeu se găsesc foarte greu ansambluri vestimentare complete, ci mai degrabă piese individuale. Văzând şi toate acestea am început să colecţionez”, ne-a spus Marius Matei.
Costumul naţional, costumul tradiţional şi costumul de artizanat sunt trei lucruri diferite.
Colecţia sa provine din patru subzone etnografice: Timişoara, Lugoj, Buziaş şi Ciacova – Deta. A adunat-o cu greu, timp de aproape 12 ani. “În primul rând, trebuie să cunoşti centrele şi tipul de port specific locului, nu poţi să te duci şi să baţi din uşă în uşă. Oamenii renunţă foarte greu la costume, mai ales cei înstăriţi. Cei mai puţin înstăriţi cedează mai uşor, dar depinde şi de la cine le cumperi. Dacă le iei de la nepot şi bătrânii nu mai trăiesc, se despart uşor de ele. Nu sunt ataşaţi de ele şi probabil că nici nu le cunosc valoarea.”
Multe dintre costumele lui Marius Matei reprezintă portul tradiţional de sărbătoare din Giroc. Cel femeiesc este alcătuit din spăcel, poale, opreg, cotrânţă, brâu, pieptar, obiele şi opinci, cărora li se adaugă podoabele din monede şi complicatele acoperăminte pentru cap. Interesant este că prin toate acestea, bănăţeanca din Giroc îşi etala bogăţia, starea socială, statutul în comunitate.4)Marius Matei: portul bănăţean, Muzeul Ţăranului Român, Editura Martor, Bucureşti, 2014 “De la depărtare, costumele bănăţene femeieşti nu erau deloc spectaculoase. De aproape, însă, au o frumuseţe stranie, care uimeşte şi intimidează.”5)Marius Matei: portul bănăţean, Muzeul Ţăranului Român, Editura Martor, Bucureşti, 2014
Costumul bărbătesc, aparent mai sobru, totuşi statornic în timp, se regăseşte în colecţie cu toate elementele sale: cămaşă, pantaloni, brâu, chintuş sau pieptar, clabat (căciula din blană de miel, cu vârful drept la cei tineri şi răsfrânt la cei mai în vârstă) sau, mai nou, pălărie.6)Marius Matei: portul bănăţean, Muzeul Ţăranului Român, Editura Martor, Bucureşti, 2014 La fel ca în cazul costumelor femeieşti, toate ornamentele şi simbolurile de pe hainele bărbăteşti “vorbesc” despre starea socială, cea materială şi dezvăluie statutul în comunitate. Bărbaţii au renunţat mai uşor la costumul vechi, adoptând repede piese din portul şvăbesc sau din cel urban.7)Marius Matei: portul bănăţean, Muzeul Ţăranului Român, Editura Martor, Bucureşti, 2014
“Aş fi putut să mă axez mai mult pe simbolistică, ca acum să vă explic mai bine ce înseamnă fiecare model de pe o piesă. Dar nu am făcut asta pentru că, după anii ’50, portul popular a început să fie tot mai urbanizat. Efectiv îşi cumpărau materiale, peste care îşi puneau şorţuri. Moda aceasta cu costumul naţional a apărut mult mai târziu. Costumul naţional, costumul tradiţional şi costumul de artizanat sunt trei lucruri diferite.”
“Costumul naţional s-a vrut a fi un mix de elemente şi ornamente din toate regiunile. Costumul tradiţional este vechi, moştenit, ţesut din cânepă cu bumbac, cusut doar cu mătase, neapărat neagră sau albă. Costumul de artizanat este cel care se face şi la noi, în Timişoara, la mall. Totuşi, bănăţenii au păstrat ornamentele lor. În cele din urmă, costumul naţional nu s-a dovedit a fi aşa cum şi-au dorit cei care au pornit această modă, în special Regina Maria, care a fost o mare promotoare a portului tradiţional”, susţine Marius Matei.
…este clară contribuţia ţărăncilor române la arta europeană. Ceea ce făceau ele se poate încadra oricând în artă.
“Eu am observat că în alte regiuni se păstrează specificul şi elementele, doar materialele se schimbă şi se lucrează mai fin. La noi, în Banat, cred că portul a fost mereu într-o continuă schimbare. Fie datorită influenţei minorităţilor sau poate chiar spaţiului geografic. În zona Buziaş, de exemplu, sunt unele sate mai izolate în care nu au pătruns unele materiale fine. Majoritatea materialelor erau aduse de către evrei în dughene sau în magazine din astea micuţe, pe filierele Imperiului Austro-Ungar, chiar şi din Franţa. Până şi unele tehnici de lucru erau aduse, aşa cum e fileul – o tehnică mai degrabă franceză.”
“Opregele erau specifice doar Banatului. În zona Oraviţei se numesc chiţele – şi tehnica de lucru este una foarte migăloasă. Zona Buziaşului are cotrânţele în culori mai închise, până la negru. Erau bărbaţi în Buziaş care făceau bişniţ cu modele de cusut. Le aduceau din zona Timişoarei. Existau cărţi de cusături. Acum sunt foarte, foarte multe tehnici pierdute. E o doamnă care încearcă, astăzi, să reproducă unele tehnici dar nu poate recrea anumite modele decât la o scară de 10 ori mai mare. De ani de zile încearcă şi nu înţelege cum puteau fi ţesute înainte atât de fin, la dimensiuni atât de mici şi cu atâta precizie, fără nicio şcoală de estetică.”
“Toate au o armonie extraordinară. Şi femeile care le creau nu aveau şcoală. Cum puteţi explica asta? În orice caz, este clară contribuţia ţărăncilor române la arta europeană. Ceea ce făceau ele se poate încadra oricând în artă.”
În căutarea unui spaţiu pentru expunerea permanentă a colecţiei
Deocamdată, Marius îşi păstrează colecţia etnografică în Giroc, în dulapurile din casa bunicilor lui, într-o ordine ieşită din comun, pentru că el urăşte aspectul de depozit. Temperatura este joasă şi constantă în încăperile în care sunt depozitate piesele şi nici măcar lumina soarelui nu e lăsată să pătrundă acolo.
Speră la primirea unui spaţiu pentru expoziţie permanentă chiar în Timişoara. “Încerc, cu sprijinul Consiliului Judeţean Timiş, să obţin un spaţiu în Bastion, unde să am expoziţia pe un termen nelimitat. Însă, nu ştiu când se va concretiza asta. Mă zbat şi sper să reuşesc.” Dar faptul că nu are, deocamdată, un spaţiu public dedicat colecţiei lui, nu îl împiedică să o arate lumii de fiecare dată când are ocazia, în ţară sau peste graniţă.
“În Banat, am expus pe unde am putut. La Timişoara, la secţia de Etnografie, la Muzeul Banatului. La Muzeul Banatului de acum, din Bastion, am încercat să adun toţi colecţionarii. Nu suntem mulţi. Zece de toţi, din care doar vreo şapte care suntem axaţi pe etnografie. Restul colecţionează de toate (carte veche, mobilier etc.). Am mai expus la Jimbolia, la Muzeul Stefan Jäger, la Deta, la Ciacova. La Lugoj, la Muzeul de Istorie şi Etnografie, am unit colecţia lor cu a mea, ne-am completat unii pe alţii pentru a crea evoluţia portului din zona etnografică Timişoara-Lugoj. A fost o reuşită.”
“Am expus la Drobeta Turnu-Severin, la Muzeul Porţilor de Fier. Anul trecut, am expus la mall, unde a fost extraordinar. Expoziţia a avut un impact neaşteptat. Este un loc foarte bun pentru a expune, dar, în acelaşi timp, foarte prost. Costumele sunt făcute din diferite fire metalice, din cupru aurit sau argintat, care se înnegresc dacă nu au o temperatură constantă.” Colecţia etnografică a fost remarcată până la Bucureşti, apărând în expoziţii atât la Muzeul Naţional al Satului “Dimitrie Gusti”, cât şi la Muzeul Naţional al Ţăranului Român.
Cea mai recentă expoziţie a avut loc chiar săptămâna trecută, la Sibiu. “În 28 ianuarie s-au împlinit 110 ani de când catedrala din Sibiu a fost pictată de Octavian Smigelschi. El a pictat atunci foarte multe motive tradiţionale preluate din Banat, datorită faptului că era un prieten apropiat al lui Miron Cristea. De exemplu, a pictat în spatele Maicii Domnului motivele acestea bănăţene de pe cotrânţe şi alte ornamente din portul bănăţean. Costumele mele <<s-au îmbinat>> cu picturile Smigelschi.”
“La Gyula, în Ungaria, am avut o expoziţie, în 2008, şi, anul trecut, la München, în Germania. Acum îmi doresc să ajung la Belgrad, în Serbia. Am încheiat expoziţiile în muzeele naţionale şi acum trebuie să merg afară, pentru a spori însemnătatea colecţiei.” Întrebat dacă regretă ceva după toţi aceşti 12 ani, Marius ne-a răspuns că îi pare rău că adeseori i se acordă mai multă atenţie din alte zone, decât primeşte la nivel local. El consideră că motivul pentru care se întâmplă acest lucru este că “oamenii nu mai simt locul. Nu mai avem acea mândrie a comunităţii de odinioară.”
Unde poate fi văzută colecţia etnografică Marius Matei
Impresionanta colecţie este prezentată foarte frumos în catalogul Marius Matei – Tezaur bănăţean, cu prefaţă de Dr. Doina Işfănoni8)Marius Matei – Tezaur bănăţean; cu o pref. de prof. univ. dr. Doina Işfănoni, Astra Museum, Sibiu, 2014, dar şi pe Facebook. Sfatul nostru este să mergeţi şi să o vedeţi cândva “pe viu”, pentru că e într-adevăr spectaculoasă.
În viitorul apropiat, Marius Matei va expune în Timişoara, în Piaţa Unirii (în colaborare cu Asociaţia Piaţa Unirii) şi la Muzeul Montan din Reşiţa, în luna aprilie. Pentru noutăţi, vă recomandăm să urmăriţi pagina de Facebook – Colecţia etnografică Marius Matei.
Scris de Alexandra Palconi
Credit foto: Flavius Neamciuc
Surse
↲1 | Marius Matei: portul bănăţean, Muzeul Ţăranului Român, Editura Martor, Bucureşti, 2014 |
---|---|
↲2 | Marius Matei: portul bănăţean, Muzeul Ţăranului Român, Editura Martor, Bucureşti, 2014 |
↲3 | Marius Matei: portul bănăţean, Muzeul Ţăranului Român, Editura Martor, Bucureşti, 2014 |
↲4 | Marius Matei: portul bănăţean, Muzeul Ţăranului Român, Editura Martor, Bucureşti, 2014 |
↲5 | Marius Matei: portul bănăţean, Muzeul Ţăranului Român, Editura Martor, Bucureşti, 2014 |
↲6 | Marius Matei: portul bănăţean, Muzeul Ţăranului Român, Editura Martor, Bucureşti, 2014 |
↲7 | Marius Matei: portul bănăţean, Muzeul Ţăranului Român, Editura Martor, Bucureşti, 2014 |
↲8 | Marius Matei – Tezaur bănăţean; cu o pref. de prof. univ. dr. Doina Işfănoni, Astra Museum, Sibiu, 2014 |
9 comentarii la "Colecţia etnografică Marius Matei"
Andrada Tatar
3 februarie 2015 la 09:32Felicitari!
Marius Matei
9 februarie 2015 la 19:47Mulțumesc!
Simona Moon
26 februarie 2015 la 20:47Fascinanta colectie! As sta cu zilele admirand detaliile traditionale! <3
Corina Raceanu
27 februarie 2015 la 11:23Felicitari si multa perseverenta!
iordache aurelia
21 martie 2015 la 13:04Buna ziua,Am admirat foarte mult colectie dvs.felicitari!Ati depus o munca enorma dar se merita,cred ca aveti o satisfactie deosebita când priviti aceasta comoara de obiecte etnografice.Si eu colectionez obiecte etnografice,doresc sa infiintez o colectie privata pe langa o crama de vinuri,dar nu prea stiu nimic despre etnografie decat ce citesc pe net.Poate ma puteti ajuta si pe mine cu cateva indicatii care mi-ar fi de mare folos.De profesie sunt un vechi contabil iesita la pensie dar lucrez in continuare pentru noi.Poate in putinul timp liber pe care il aveti ma ajutati si pe mine cu cateva idei.Va multumesc si va doresc multa sanatate!
Omul-comoara din Banat | Nebuloasa
2 iunie 2015 la 11:41[…] “Colecţia etnografică Marius Matei cuprinde atât piese de port tradiţional, cât şi obiecte de ceramică tradiţională nesmălţuită, ceramică ungurească smălţuită, bijuterii, piese de mic mobilier sau obiecte de interior. Acestora li se adaugă şi un fond extraordinar de fotografie veche.” (Prin Banat despre Colectia lui Marius Matei) […]
Preserving Banat’s history: The Marius Matei ethnographic collection - Beyond Dracula
20 iulie 2015 la 18:25[…] sourced from Prin Banat, used with permission. Photography by Flavius […]
Daniela Popa
30 martie 2016 la 22:18Felicitari este extraordinara colectia dvs.mi as dori s o pot vedea.Sunt uimita de frumusetea portului national romanesc.
Nelica Corneanu
9 februarie 2022 la 20:14Am ramas profund impresionata de toate aceste opere de arta, de toata gama de costume, de varietatea culorilor, dar mai ales de toata pasiunea si daruirea lui Marius….Felicitari tinere domn si tot respectul pentru ceea ce faci.