Putna din Banat

Putna este un sat care aparține de comuna Prigor (jud. Caraș-Severin), situat pe Valea Putna, la poalele Munților Almăjului. Noi am mers până acolo pentru a căuta morile de apă seculare, asemănătoare celor de la Rudăria. Dar, așa cum ni se întâmplă adeseori în excursiile noastre de documentare, în Putna am aflat și povești din Banatul de odinioară.

Scurt istoric

Prima atestare documentară a satului are loc în 1577, când Ecaterina Gaman și Nicolae și Francisc Berta cad de comun acord asupra folosințelor a mai multe posesiuni, printre care și Putna. Doi ani mai târziu, Francisc Berta avea să-i garanteze cu părțile lui din aceste posesiuni lui George Gaman, contra sumei de 500 de florini. La 1585, Sigismund Báthory dispune introducerea Ecaterinei Berta în partea cuvenită din posesiunea Putna, la care se opune fiica lui Nicolae Berta, Ana.

În conscripția lui Marsigli din 1690-1700, Putna apare în disctrictul Almăj. În 1717, în Putni existau 13 case și aparținea de districtul Orșova. Pe harta lui Mercy din 1723, Patna se afla din nou în districtul Almăj. În 1774, așezarea făcea parte din confiniul militar, fiind împărțită la compania din Prigor. Pe hărțile militare dintre anii 1819-1869, satul apare sub denumirea Puttna.

Până în anul 1892, în Putna nu a existat biserică și satul era afiliat la Prigor. Conscripția greco-neuniților de la Buda din 1843 indică Putna ca filie la Prigor, având 269 ortodocși, 54 de perechi căsătorite, 23 de elevi și învățător era Ilie Valușescu. Fiul sau un nepot al învățătorului, Dumitru Valușescu, este menționat cu aceeași meserie și 82 de ani mai târziu, în Anuarul Socec al României Mari.¹⁾Putna – Anuarul Socec al României Mari 1924-1925

În 1910, în Putna trăiau 410 de suflete. În 1930, avea 333 de locuitori (din care 291 erau români, 33 țigani și 9 de alte etnii). Momentan, conform ultimului recensământ realizat în 2002, Putna are o populație de 199 de locuitori. Toamna anului 1918 a fost lină în Putna. Sârbii, în timpul ocupației, nu intrau în sat, ci doar trimiteau periodic niște patrule din Prigor, fără a se amesteca în treburile oamenilor.²⁾Nicolae Ilieşu – Monografia istorică a Banatului: Judeţul Caraş, Editura Mica Valahie, 2011

Mănăstirea Almăj-Putna

O altă poveste a întemeierii satului Putna este strâns legată de construirea Mănăstirii Almăj-Putna, care se află chiar la intrarea în localitate. Se spune că, în secolul al XVII-lea, un credincios din zona Almăjului a intrat în cinul monahal al Mănăstirii Putna (Moldova), ctitoria Sf. Voievod Ştefan cel Mare. După un timp petrecut în acest lăcaş a plecat în Grecia, pe Sf. Munte Athos, unde s-a nevoit timp de 18 ani, luând schima mare.

Spre sfârşitul vieţii, acest cuvios părinte, pe nume Pahomie, a primit poruncă de la Maica Domnului, care i s-a arătat printr-o vedenie, de a veni în sprijinul Bisericii şi a credincioşilor aflaţi pe meleagurile sale natale (Biserica Ortodoxă era prigonită de stăpânirea străină). În arhiva Mănăstirii Frăsinei, judeţul Vâlcea, într-un Liturghier cu slove chirilice, este menţionat faptul că părintele Pahomie, însoţit de şapte ucenici, a slujit Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie şi a vieţuit în peşterile din hotarul satului Putna, locul fiind marcat şi astăzi printr-un paraclis.

Drept mulţumire, acesta i-a construit o casă unde se întălnea cu credincioşii pentru a-i spovedi şi a le acorda asistenţă duhovnicească. Construcţia acestei case a constituit nucleul care a dat naştere mai târziu bisericii şi satului Putna. Aşa a venit iniţiativa de a ridica un aşezământ monahal la marginea satului Putna, de pe Valea Almăjului.³⁾Mănăstirea Putna-Almăj – Episcopia Caransebeșului

Astfel, în 1996, a început construcția mănăstirii și viața călugărească începe în anul 1997. Lăcașul de cult poartă hramul „Schimbarea la faţă a Mântuitorului Iisus Hristos”. Un album foto cu Mănăstirea Almăj-Putna poate fi văzut pe site-ul Episcopiei Caransebeșului.

Morile de apă din Putna

În satul Putna am ajuns datorită recomandărilor voastre și urmând sfatul oamenilor din Valea Almăjului, care ne-au precizat că mori de apă nu se regăsesc doar în Rudăria, ci în majoritatea localităților din jur. Ansamblul de mori de pe valea râului Putna sunt chiar mai vechi decât cele din Rudăria, fiind datate din secolele XVIII-XIX.⁴⁾Lista monumentelor istorice din judeţul Caraş-Severin 2010 – Wikipedia.org

Nu sunt multe, doar patru. În mod surprinzător sau nu, cerând ajutor de la localnici pentru localizarea lor, majoritatea nu au știut să ne dea foarte multe detalii. În cele din urmă, am reușit să fotografiem una dintre mori, aflată la capătul satului. Nu era la fel de întreținută și spectaculoasă precum cele pe care le-am văzut pe Valea Rudăricăi, dar părea să fie funcțională.

60 gi ani am fost fotograf!

Pe fațadele caselor din Putna se poate observa cu ochiul liber tendința spre modern. Doar câteva dintre ele își mai păstrează și astăzi aspectul original. În cele mai multe cazuri, din păcate, aceste case neatinse ori au fost părăsite ori proprietarii nu dispun de fonduri pentru întreținerea lor.

Ne-a atras atenția în mod deosebit casa cu numărul 20 din Putna, aflată chiar în mijlocul satului. În timp ce o fotografiam din stradă, s-a deschis ușa și în prag a apărut un domn în vârstă. Era tocmai proprietarul, domnul Andrei, care ne-a spus că imobilul are peste 240 de ani.

În 80 gi ani, ge când mă șciu io, gin moși-strămoși, bătrânii tot zâceau: să nu lăsați casa să să dărâme, să rămână la urmași! La început, când a fost ridicată casa, familia s-a reunit și au convenit ca ea să nu fie vândută niciodată, ci să fie întreținută și transmisă de la o generație la alta. Obiceiul a fost respectat și de domnul Andrei care o va lăsa moștenire, probabil, fiului său, care locuiește cu el. Din păcate, casa se află în stare de degradare.

Domnul Andrei ne-a spus că a ieșit să ne întâmpine pentru că ne-a văzut pe fereastră și pentru că era și un fotograf printre noi. Și el fusese fotograf până nu demult: Am fost fotograf pă timpuri, cu asta m-am ocupat. 60 gi ani am fost fotograf. Acuma nu mai văd, nu mai pot acuma. La 80 gi ani nu să poace lucra. Nu! Gata! Dă abia merg în picioare, dă abia umblu, dă abia aștept să vorbesc cu șineva, să-mi amintesc gin trecut. Eh!

Îl întrebăm cum era viața de fotograf înainte și primim un răspuns previzibil: Foarce frumoasă, foarce frumoasă! Păi, dacă-s cășile toace la rând, dacă intrați într-una, numai ge drag să intrați să vegeți, găsâți o fotografie gi-a mea. Îl întrebăm dacă ne dă voie să-i facem câteva fotografii și domnul Andrei exclamă bucuros: Daa, gi șe nu?! Aulălăleluu! Da, cum? Și pe noi ne-a bucurat entuziasmul dumnealui și i-am promis că i le vom trimite curând prin poștă.

Apoi, ne-am luat rămas-bun, nu înainte de a-i mulțumi pentru discuție și toate lucrurile pe care ni le-a împărtășit: Daaa, păi așa-i frumos, să dăm dovadă la poporul ăsta că am fost unul cult șî oamenii isteți. N-am fost nima în drum, pentru că, dacă moșii noștri or șciut să ne crească, să ne educheze, și noi să rămânem în urma poporului ăstuia tot educați. Așa o fost istoria șî așa trebuie să mergem, așa trebuie să rămână! Io, până-n anii ășcia, până-n 80 de ani, oi fi chinuit și io, oi fi pățit, dar Dumniezău m-o scutit! Vă doresc multă sănătace!

Multă sănătace, multă, multă!

În tot acel timp cât am stat de povești cu domnul Andrei, oamenii din sat care treceau pe drum îl salutau, clar și răspicat, cu Stimă!.

Informații utile

În Putna se poate ajunge venind dinspre Bozovici (vezi harta) sau dinspre Mehadia (vezi harta). În zonă mai pot fi vizitate muzeul sătesc, inaugurat de curând, din Bozovici, ansamblul de mori din comuna Prigor (sec. XX), Rezervația Mulinologică din Rudăria și faimoasa Cascadă Bigăr. Cele două din urmă au fost afectate de inundațiile din această săptămână, însă sperăm că pagubele produse de apa învolburată vor putea fi corectate.

---

Scris de Alexandra Palconi

Credit foto: Flavius Neamciuc