Înapoi la prima pagină  |  EN  |  DE

Morile de apă din Rudăria

Publicat în Plaiuri3 comentarii

În Banat, la poalele Munților Almăjului, se ascunde una dintre cele mai mari și spectaculoase rezervații mulinologice din sud-estul Europei. Cele 22 de mori de apă cu ciutură din Rudăria (jud. Caraș-Severin) încântă prin arhitectura lor vernaculară și împodobesc cursul râului Rudărica pe o distanță de 3 km. Deși ele datează din secolul al XX-lea, istoria atestă existența morilor de apă în zonă cu mult timp înainte.1)Lista monumentelor istorice din judeţul Caraş-Severin 2010Wikipedia.org

Morile de apă cu ciutură și „rândașii” din Rudăria2)Nicolae Ilieşu, Monografia istorică a Banatului: Judeţul Caraş, Editura Mica Valahie, 2011

Obiceiul rudărenilor de a-și măcina cerealele în construcții de lemn cu instalații speciale pare să dăinuie de dinainte de secolul al XX-lea. Astfel, în 1772, în Rudăria sunt consemnate 8 mori. În 1874, aici existau până la 51 de mori, dar din cauza marilor inundații din 1827, 1941 și 1955, dintre acestea s-au mai păstrat doar 22.

La sfârșitul anilor ’90, morile ajung într-o stare deplorabilă, moment în care Complexul Muzeal Național ASTRA din Sibiu obține fonduri europene și începe lucrările de restaurare și conservare a sitului mulinologic prin programul Euroart.

Țăranii rudăreni au intuit potențialul energetic modest al râului Rudărica, suficient pentru nevoile de măcinare a grânelor a celor câteva sute de familii din comună. Terenul din jur a fost corectat și valorificat constant prin crearea de acumulări în spatele unor baraje din trunchiuri de copaci, construcția de stavilare sau străpungeri de tunele în stâncă.

Din cele 22 de mori, 13 se află în localitate și 9 în afara comunei. Ele poartă numele constructorului, numele locurilor în care sunt amplasate sau numele „familiei-șef”: Moara cu Tunel, Viloanea, Trailoanea, Îndărătnica dintre Râuri, Podu Ilochii, Îndărătnica de la Perete, Firiz, Popascu, Humbroanea, Maxinoanea, Vamolea, Moara din Țarină ș.a.m.d.

Morile de apă cu ciutură (roată orizontală cu cupe radiale) au fost construite și folosite în sistem asociativ, în devălmășie/composesiune, de mai multe familii care și-au obținut astfel calitatea de „rândași” (după rândul cuvenit fiecărei familii la măcinarea cerealelor și întreținerea morii, o dată pe lună). Obiceiul „rândașilor” se practică și-n zilele noastre,”rândul” putând fi vândut sau moștenit.

Mi-au zis că m-au văzut la TV în Italia!

Dacă veți merge să vizitați complexul mulinologic de la poalele Munților Almăjului, veți găsi, cel puțin, o moară în funcțiune și s-ar putea chiar să aveți norocul să plecați acasă cu făină de porumb obținută ca pe vremuri.

În timpul vizitei noastre la Rudăria, în Moara Firiz, ultima de pe partea stângă a râului, aflată în comună, se măcina de zor porumb. „Rândașa”, deprinsă cu primirea turiștilor, ne-a făcut o frumoasă prezentare a instalației, în dulcele grai bănățean. Coș, postăviță, găletușă, piatră rotitoare, piatră stătătoare, mâșnic sau șocot – toate acestea sunt componente care se regăsesc în mecanismul fiecărei mori cu ciutură din Valea Rudăriei.

Mi-au zis că m-au văzut la TV în Italia!, ne-a mai spus „rândașa”, povestindu-ne despre turiștii români și din străinătate care vin să vadă locul. Turiștii italieni chiar o văzuseră într-un documentar televizat, apoi au străbătut tot drumul până la frumusețile din Rudăria, să se convingă singuri. Nu am plecat de la Moara Firiz până nu am fotografiat și opincile tradiționale ale „rândașei”, de care era foarte mândră.

Rudăria, moșia familiei nobile Gârlișteanu3)Registru istoric – Primăria Eftimie Murgu 4)Rudăria – Rezervația Mulinologică – Banaterra

Deși denumirea oficială a comunei este, din 1970, Eftimie Murgu, localnicii preferă să folosească numele străvechi: Rudăria. Totodată, până la 1565, comuna s-a numit Gârliștea (Gârliște), istoria ei fiind strâns legată de familia de nobili români Gârlișteanu, despre care se spune că aveau un castel în apropiere.

Vestigii locale preistorice sugerează că teritoriul așezării actuale a fost locuit de oameni și în urmă cu câteva mii de ani. Prima atestare documentară, însă, are loc la 16 iunie 1410, când Pipo de Ozora (Filippo Buondelmonti degli Scolari), general al Regelui Sigismund al Ungariei, ban de Severin și comite de Timiș, donează lui Ștefan Gârlișteanu comuna Gerliste.

Într-un document din 1481 comuna apare cu numele Gârliștea, când ban al Severinului era Iacob Gârlișteanul. La 1484, Regele Matei dispune ca acesta să fie introdus în posesiunile Gerliste, Jalsanicza (Eșelnița) și Rudaria, de unde reiese că ar fi existat două localități diferite. În 1500 și 1521 sunt amintiți banii Severinului Iacob de Gârliște, respectiv Nicolae de Gârliște. În 1569, sunt împărțite mai multe proprietăți, printre care e pomenită și moșia Gerlisthye alias Rwderia.

Un alt eveniment din istoria localității care merită amintit este un proces plin cu peripeții, care a avut loc între anii 1566-1576, desfășurat între Ana Fiath, Francisc de Marginea și George Ombozi, care era căsătorit cu o fată din familia Gârlișteanu. Se pare că procesul a ajuns și în fața regelui, pentru că Ombozi a sărit cu sabia asupra organelor judecătorești. Până și dieta Transilvaniei se ocupa, în 1570, de acest proces.

Însemnările lui Marsigli din 1690-1700 dau comuna Ruderia în districtul Halmas. În 1717, în Rudaria aparținea de districtul Orșova  și aici existau 82 de case. Pe harta lui Mercy din 1723 localitatea apare în districul Almăj și pe harta lui Griselini, în 1776, apare sub numele Roderia. În 1804, comuna avea 192 de case, 2 preoți, biserică din piatră, casă comunală, hambar comunal, locuințe pentru ofițeri, cârciumă erarială.

În 1913, în timpul ocupației maghiare, numele comunei devine O’Gerlistye. Din Rudăria se trag mai multe figuri importante ale Banatului, precum dr. Ioan Sârbu sau revoluționarul pașoptist Eftimie Murgu. La 5 mai 1970, în semn de omagiu, PCR-ul schimbă numele localității în Eftimie Murgu.

Informații utile

La morile din Rudăria se poate ajunge venind dinspre Oravița, prin Bozovici (vezi harta), sau dinspre Mehadia (vezi harta). Morile din Rudăria nu sunt singurele din zonă. În satul Putna, de exemplu, pot fi văzute construcții din lemn cu instalații asemănătoare. De asemenea, în zonă se mai pot vizita muzeul sătesc, inaugurat recent, din Bozovici și faimoasa Cascadă Bigăr.


Scris de Alexandra Palconi

Credit foto: Flavius Neamciuc

Surse   [ + ]

1. Lista monumentelor istorice din judeţul Caraş-Severin 2010Wikipedia.org
2. Nicolae Ilieşu, Monografia istorică a Banatului: Judeţul Caraş, Editura Mica Valahie, 2011
3. Registru istoric – Primăria Eftimie Murgu
4. Rudăria – Rezervația Mulinologică – Banaterra
3 comentarii la "Morile de apă din Rudăria"
  • Putna din Banat | Prin Banat
    19 septembrie 2014 la 21:07

    […] Morile de apă din Rudăria Înapoi la prima […]

  • Petru Cristescu
    19 mai 2015 la 10:54

    Felicitări pentru site şi pentru postările minunate. O mică corecţie. Generalul Traian Doda nu se trage din Rudăria. S-a născut în Prilipeţi iar casa unde s-a născut are o placă comemorativă. În centrul Prilipeţ-ului există şi un monument care aminteşte de generalul Traian Doda.

  • Alexandra Palconi
    19 mai 2015 la 17:59

    Mulţumim! Aşa este, am corectat. Vă mulţumim că ne-aţi semnalat eroarea.

Lasă un comentariu