Înapoi la prima pagină  |  EN  |  DE

Gara Oraviţa

Publicat în Plaiuri3 comentarii

În 1847, cu şapte ani înainte de inaugurarea celei dintâi căi ferate din spaţiul românesc, la Oraviţa erau finalizate lucrările de construcţie la cea mai veche gară din România. Edificiul era dotat cu lift-pasaj, pentru accesul la peronul aflat mai sus de nivelul străzii, acest lucru reprezentând tot o premieră pentru acele vremuri.

Astăzi, strălucirea de odinioară a primei gări din ţară pare să pălească pe zi ce trece, faimosul lift a dispărut cu timpul şi personalul nici nu mai ştie că el a existat aici vreodată. În plus, una din plăcile aniversare de pe clădire „taie” câţiva ani din vechimea gării. Gara Oraviţa a fost declarată monument istoric, având cod LMI CS-II-m-A-11158.1)Lista monumentelor istorice din judeţul Caraş-SeverinWikipedia

Inaugurată odată cu primul traseu feroviar din spaţiul românesc

Ridicarea gării Oraviţei a avut loc concomitent cu construirea primului traseu feroviar din ţară, şi anume calea ferată Oraviţa – Răcăşdia – Vrăniuţ – Berlişte – Milcoveni – Iam – Straja – Iasenova – Roşia – Biserica Albă – Vracevgai – Socol – Baziaş, o investiţie de cinci milioane de florini. Aceasta a fost inaugurată pentru transportul de marfă la 20/30 august 1854 şi pentru călători la 1/11 noiembrie 1856, cu trei vagoane. Deşi anul finalizării gării este neclar, aceasta a fost terminată înaintea traseului feroviar Oraviţa – Baziaş.

Conform Listei monumentelor istorice din judeţul Caraş-Severin înscrise în Patrimoniul cultural naţional al României, aceasta ar fi fost finalizată în 1847, dar Gara Oraviţa era deja terminată la 1846, fiindcă, în documentul din 12 ianuarie 1847, Gränzenstein, supraveghetorul construcţiei căii ferate Oraviţa – Baziaş, îşi anunţă superiorii de la Viena că „totul merge conform proiectului”.2)Ionel Bota – Priorităţi tehnice româneşti în civilizaţia Europei. Scurtă istorie a celor dintâi căi ferate româneşti Oraviţa-Baziaş (1854) şi Oraviţa-Anina (1863) Gara a intrat în activitate în 1854, odată cu inaugurarea căii ferate Oraviţa – Baziaş.

Placă aniversară cu date greşite pe clădirea gării

Pe una din plăcile din gară, care aparţine Companiei Naţionale de Căi Ferate C.F.R. – S.A., este scris următorul text: Staţia de cale ferată Oraviţa, cea mai veche gară din România, împreună cu depoul de locomotive Oraviţa, împlinesc la 1 noiembrie 2006, 150 de ani de activitate neîntreruptă în slujba serviciului public. 1856 – 2006

Prof. dr. Ionel Bota ne-a explicat cum s-a produs această eroare: „Exista aici un profesor de muzică (mutat la Timişoara), Vasile Vărădean, care a scris pe grabă, în 1979, un subiect, fără să citeze bibliografia. El a vrut să spună altceva: că în 1856 se oficializează un orar al mersurilor trenurilor pentru călători. Astfel, mulţi au preluat de acolo că gara e din 1856.”

Domnul Bota ne-a povestit despre un proiect foarte frumos din anul 1993, destinat traseului Oraviţa – Iam (acolo este, astăzi, frontiera), prin intermediul căruia se dorea amintirea, de fapt, a primului traseu feroviar, Oraviţa – Baziaş. Trenul avea să facă opriri în Răcăşdia, în Berlişte şi Iam, unde oamenii ar fi stat să vândă fructe, îmbrăcaţi în costume populare şi cântând muzică autentică. Din păcate, proiectul a fost respins.

„Gara ar fi avut atunci şansa unor specialişti care au vrut să repare vechiul lift. La nivelul de jos era un lift cu care urca publicul. Era în interior, în centrul clădirii. În 1993, mai exista liftul. Acum, intrarea spre el au blocat-o cu un butic. Scările le-au adăugat ulterior, după anii ’30-’40.”

Înainte de a sta de vorbă cu domnul Bota, curioşi fiind în privinţa liftului de altădată, am întrebat la ghişeu despre el, dar răspunsul ne-a surprins. Ni s-a spus că mulţi oameni vin şi întreabă despre un lift care s-ar fi aflat cândva în incinta gării, numai că acesta nu a existat niciodată.

Informaţii utile

Gara Oraviţa se află pe strada Zona Gării, nr. 2, din Cartierul Oraş Nou (vezi harta). Este cel mai popular punct de plecare pe calea ferată Oraviţa – Anina, prima cale ferată montană din România, supranumită Semmeringul bănăţean, datorită peisajelor pitoreşti. Informaţii despre o călătorie pe Semmeringul bănăţean pot fi consultate pe platforma online a CFR sau la ghişeu.

În Oraviţa mai pot fi vizitate Teatrul Vechi Mihai Eminescu, primul edificiu teatral din România, sau Muzeul de istoria farmaciei montanistice, situat în clădirea fostei farmacii Knoblauch/ La Vulturul Negru. „Turnul de pe Deal” din Grădinari se află la o distanţă de 13 km.


Scris de Alexandra Palconi

Credit foto: Flavius Neamciuc

Surse   [ + ]

1. Lista monumentelor istorice din judeţul Caraş-SeverinWikipedia
2. Ionel Bota – Priorităţi tehnice româneşti în civilizaţia Europei. Scurtă istorie a celor dintâi căi ferate româneşti Oraviţa-Baziaş (1854) şi Oraviţa-Anina (1863)
3 comentarii la "Gara Oraviţa"
  • "Turnul de pe Deal" din Grădinari – Prin Banat
    5 aprilie 2015 la 02:31

    […] (vezi harta), unde pot fi vizitate Teatrul Vechi Mihai Eminescu, prima farmacie montanistică sau gara, care reprezintă trei premiere pentru teritoriul actual al […]

  • Olteanu Danut
    7 mai 2016 la 16:27

    Pacat ca nu mai este liftul,kiar defect ! Si baba Vanga a avut impresie rea despre romini si totusi,Rominia a avut sire oameni exceptionali dar,nu vor sa gindeasca. Am circulat in 1980 pe Linia Oravita-Anina si nu pot uita tunelul de la Girliste. SA TRAIASCA PATRIOTII. olteanu danut de la comanesti bc.

  • Andrei Florin
    2 martie 2017 la 20:46

    Ce a fost…..odată….speranța aparține viitorului….cu trecutul ne mândrim…viața este prezentul și viitorul….O seara plăcută

Lasă un comentariu