Înapoi la prima pagină  |  EN  |  DE

Prima farmacie montanistică de pe teritoriul actual al României

Publicat în Povești7 comentarii

Printre cele mai cunoscute premiere naţionale şi europene care au avut ca loc al desfăşurării habitatul Oraviţa, fostul centru administrativ-economic al Banatului Montanistic, se numără: primul edificiu teatral din cultura română, prima cale ferată din sistemul feroviar românesc (Oraviţa – Baziaş), prima clădire a unei gări sau prima cale ferată montană (Oraviţa-Anina). La acestea se adaugă şi prima farmacie montanistică, înfiinţată în sec. al XVIII-lea, care servea minerilor, în primul rând, dar şi localnicilor.

Povestea farmaciei am aflat-o de la Ionel Bota, directorul Teatrului Vechi Mihai Eminescu din Oraviţa şi unul dintre puţinii oameni preocupaţi cu adevărat de conservarea şi promovarea patrimoniului local. Datorită unui grup alcătuit din doi medici şi un farmacist, grup din care făcea parte şi domnul Bota, în 1993, o parte din clădirea farmaciei a fost retrocedată de ultimul descendent al familiei Knoblauch şi transformată în muzeu de istorie a farmaciei, funcţie păstrată până azi.

De la „farmacie de mână” la prima farmacie montanistică din Banat şi din spaţiul românesc actual

Prima atestare documentară a unei farmacii montanistice, o farmacie Bruderlade (asociaţie de ajutor frăţesc), în zona Oraviţei, are loc în 1763, într-un act de plăţi de la o bancă locală. Într-o veche clădire, aflată la nr. 337 (având, azi, coordonate de monument istoric, pe lista din 1993, 11-B-248), funcţiona „farmacia de mână” a şpiţerului Eduard Winter. El aducea medicamente din Viena şi din Pesta, pe care le distribuia în cele patru districte montanistice: Sasca Montană, Dognecea-Bocşa, Oraviţa şi Moldova Nouă.1)Ionel Bota – Medicină şi societate în Banatul Montan. Oraviţa şi Valea Caraşului în perioada 1700-1950, Editura TIM, Reşiţa, 2007

„Prima menţiune documentară este din 1763, dar logica ne spune că nu orice menţiune documentară înseamnă că tot atunci s-a ridicat clădirea. Logica istoriei spune că, de fapt, în comunităţile germanofone, în care funcţionează aceste Bruderlade, regulamentele acestor asociaţii precizează obligaţia membrilor de a cotiza pentru un farmacist. Astfel, un farmacist de mână, deci nu unul care să aibă dreptul să prepare medicamente, a existat încă din 1721. Atunci e menţionată şi prima asociaţie Bruderlade”, spune prof. dr. Ionel Bota.

În 1780, şe ştia despre farmacie şi la Viena, de unde erau solicitate medicamente chiar pentru casa imperială. „Medicamentele se fabricau şi în Viena, dar problema nu era legată de denumirile similare, ci, în acest caz, important era solul din care proveneau plantele ce serveau la reţetar. Solul Oraviţei era de o calitate mai bună pentru mentă, de exemplu.”

Până în 1790, farmaciile din Banatul Cameral includeau „La Vulturul Negru” (1735) şi „Misericordianul” (1737) din Timişoara sau „Vojtech” (1763) din Arad. În 1790, Johannes Lederer, un farmacist propriu-zis, care deja avea dreptul să prepare medicamente în laborator, a solicitat Direcţiei Montanistice un sediu pentru a amenaja o Berg Apotheke în aceeaşi clădire amintită la 1763, care să servească Bruderlade.

Un document, emis la 20 august 1790, menţionează existenţa unui punct farmaceutic, care asigura cu medicament toate cele patru districte montanistice. Într-un alt document, din data de 21 octombrie 1790, Johannes Lederer solicita Direcţiei Montanistice un ajutor în valoare de 150 de florini. Contractul de proprietate între Lederer şi Direcţia Montanistică a fost încheiat în 19 octombrie 1796, dată la care a intrat în activitate farmacia stabilă din Oraviţa, în aceeaşi clădire, prima farmacie montanistică organizată din Banat şi din spaţiul românesc.2)Ionel Bota – Medicină şi societate în Banatul Montan. Oraviţa şi Valea Caraşului în perioada 1700-1950, Editura TIM, Reşiţa, 2007

Johannes Lederer fusese farmacist de campanie şi în Batalionul Banato-Ilir (Germano-Sârb), cu sediul la Biserica Albă, care a fost prezent în Bătălia de la Arcole (1796). „Plutonul care apăra podul la al treilea atac al francezilor îl avea şi pe acest farmacist. Cutia lui de prim-ajutor se află în farmacia din Oraviţa”, spune prof. dr. Ionel Bota.

În 1818, fiind grav bolnav, Johannes Lederer a început să negocieze cu familia Knoblauch (este foarte posibil ca primul membru din „dinastia” farmaciştilor orăviţeni să fi lucrat în unitatea lui) vânzarea farmaciei. Lederer moare în 30 ianuarie 1819, dar contractul de vânzare-cumpărare între văduva lui şi Karl (Carol) Knoblauch este încheiat la 1 septembrie 1820 (din biografia profesională a lui Karl reiese că, de fapt, farmacia fusese închiriată, familiei fostului proprietar urmând a-i fi plătită suma de 11.000 de florini).3)Ionel Bota – Medicină şi societate în Banatul Montan. Oraviţa şi Valea Caraşului în perioada 1700-1950, Editura TIM, Reşiţa, 2007

Potrivit prof. dr. Ionel Bota, „de atunci începe dinastia acestei familiei, până la naţionalizarea comunistă a farmaciei, în 11 iunie 1948. Knoblauch, în traducere, înseamnă usturoi. Astfel, emblema familiei este usturoiul, pe care o aprobă cu drepturi depline împăratul Maximilian I, în 1486. Familia aceasta a coborât dintr-un canton din sudul Elveţiei. Inclusiv astăzi, membrii familiei au două specializări însemnate: unii se ocupă de medicină şi farmacie, cum au fost şi strămoşii lor din Oraviţa, iar alţii de edituri, ziare, tipografii.”

Dinastia farmaciştilor „Usturoi” din Oraviţa4)Ionel Bota – Medicină şi societate în Banatul Montan. Oraviţa şi Valea Caraşului în perioada 1700-1950, Editura TIM, Reşiţa, 2007

Karl Knoblauch (28 ianuarie 1797, Reşiţa – 1869, Oraviţa), fondatorul „dinastiei” de farmacişti orăviţeni, a fost fiul inginerului Augustin Filip Knoblauch, directorul furnalelor şi apoi al monetăriei de la Ciclova Montană, unul dintre cei mai bogaţi oameni ai zonei.

A studiat medicina la Universitatea din Viena, unde a obţinut diploma de absolutorium, în anul 1818. Pe lângă preocupările sale din domeniul farmaceutic, Karl Knoblauch a coordonat şi Serviciul Sanitar Montanistic, o instituţie care funcţiona în Timişoara încă din anul 1721. La primele semnale care prevesteau epidemia de holeră, Karl a intervenit pe lângă Direcţia Montanistică pentru a fi adus la Oraviţa, de la Komarom, medicul Gheorghe Roja, de origine macedoromână.

A achitat din propriile fonduri suma de transfer către oficiul ministerial din Viena pentru ca Roja să poată activa aici, între 1836-1838, şi să poată aplica rezultatele teoretice ale tezei sale de doctorat, De luxu in medicamentes egus pontibus et donna. În 1838, Karl Knoblauch şi Gheorghe Roja preparau vaccinul antivariolic, pe care l-au şi aplicat cu succes unui băiat din Ilidia, în 22 iulie.

În 1842, farmacistul a intervenit pentru aducerea medicului şi poetului Friedrich Bach, prietenul lui Lenau, în Oraviţa, şi, în 1853, a propus, în cadrul unei dezbateri pentru „legea naţionalităţilor”, înfiinţarea de şcoli medii agricole, încercând, alături de Sigismund Popovici şi A. Vlad, un model de şcoală rurală la Vrani, unde familia Knoblauch avea terenuri.

În plus, Karol Knoblauch a colaborat cu Pavel Vasici pentru analizarea apelor termominerale de la Ciclova Montană, a sprijinit relansarea producţiei fabricii de bere, şi-a manifestat dorinţa unui stabiliment psihiatric în zonă şi a ajutat cu o bursă specializarea pictorului academist Richard Peuchta.

Fiul său, Augustin Knoblauch, tot un farmacist, a fost preşedintele Consiliului Sanitar Oraviţa şi membru în Comitetul Judeţean Sanitar şi în Consiliul Judeţean al Sănătăţii. Unul dintre clienţii săi constanţi a fost Spitalul Comandamentului Militar din Graz care, probabil, căuta plante cu calităţi curative din zona bănăţeană.

Între anii 1880-1882, a avut o relaţie importantă şi cu faimoasa companie Richter din Rotterdam, care tranzita salpetru, glicerină, sulf şi nitraţi din Lumea Nouă în Europa şi avea în grijă aprovizionarea unei importante reţele de farmacii din toată Europa.

Augustin a continuat misiunea tatălui său în cadrul Comisiei Cadastrale Bănăţene, colaborând cu Pavel Vasici, în cadrul „Reuniunii Agricole din Timişoara”. Totodată, el a finanţat o piaţă de desfacere într-o suburbie a Vienei pentru ţăranii din satele cărăşene, cu precădere pentru cei din Vrani, care puteau să vândă boi acolo.

Preocupat fiind de agricultură şi zootehnie, Augustin a colaborat cu savantul Schütz, cel care a descoperit bacilul morvei (împreună cu Loeffer), cu savantul Heaspe, care experimenta însămânţarea artificială la iepe (1879), sau cu cercetătorul Hoffmann din Stuttgart, cel care a perfecţionat aparatura de însămânţare artificială (1905-1907).

Maximilian – Max, Miksa – Knoblauch (12 mai 1860 – 1942), fiul lui Augustin, a obţinut diploma de farmacist în 1884 şi a lucrat alături de părintele său până în 1910, când a preluat afacerile farmaciei din Oraviţa. Pentru produsele sale de farmacie şi cosmetice, în 1911, el a câştigat Medalia de Aur atât la Expoziţia Internaţională de la Paris, cât şi la Expoziţia Internaţională de la Roma.

A continuat tradiţia preocupărilor agricole şi zootehnice ale familiei: a fost membru ordinar şi corespondent al Societăţii de Ştiinţele Naturale, consilier al Ministerului Agriculturii din Budapesta, membru al Comisiei Judeţene de Statistică Agricolă, în 1895, iar în 1932, în România întregită, membru în Biroul Camerei Agricole Caraş.

În 1912, Max a colaborat cu savantul Carré în studierea agalaxiei contagioase a oilor. În 1923, farmacistul orăviţean colabora cu Donatien şi Bride, care descoperă microbul agalaxiei oilor. De asemenea, el a încercat să introducă în ţinut culturile grâului Tisa şi Ödvös, cultivarea bumbacului, porumbul italian, soiul „cinguantin” şi porumbul „canadian.”

Asemenea unui fermier pasionat, a adus, pentru prima dată în zona cărăşană, rase de porci Berckshire şi Yorkshire şi, pentru a găsi noi calităţi lânii, a încrucişat oile Batca şi berbecii Merinos. După obţinerea Diplomei de Merit la Expoziţia Agricolă de la Lugoj, în 1924, la Expoziţia Judeţeană Agricolă de la Cacova, Maximilian a primit Premiul I şi o Diplomă Specială pentru creşterea porcilor Berckshire.

Între anii 1937 -1942, farmacia din Oraviţa a fost condusă de Artur Knoblauch. Aceasta a activat până în luna aprilie a anului 1949, ultimul farmacist Knoblauch purtând tot prenumele Augustin. „Ultimul farmacist, ultimul cu această meserie, a fost lăsat în pace de comunişti şi s-a pensionat abia în 1954. Descendentul lui a murit în 1997. El ne-a dat actele şi ne-a ajutat cu clădirea (n.r. pentru transformarea acesteia în muzeu). Dar, el a murit fără să ştie că, în ciuda actelor lui, foarte corecte, foarte legale, noi nu am obţinut toată clădirea, existând, din 1976, o altă situaţie a compartimentării ei”, ne-a spus prof. dr. Ionel Bota.

Domnul Bota ne-a mai spus că familia Knoblauch se află pe lista fondatorilor Teatrului Vechi şi liceului din Oraviţa sau că, în fiecare an, în preajma zilei de 15 august, toţi membrii care au mai rămas în toată lumea cu acest nume se adună anual într-un loc prestabilit, într-un anumit oraş din Europa, unde organizează o mică sărbătoare. În 2006, au ajuns şi în Oraviţa. „<<Au invadat>> într-o duminică străzile oraşului, cartierul vechi şi lumea nu ştia ce se întâmplă. Erau descendenţii familiei Knoblauch”.

Pe baza documentelor păstrate din farmacie se pot realiza studii de sociologie medicinală, pentru a se afla care au fost cele mai frecvente boli din secolele trecute.

Astăzi, farmacia este o secţie a Muzeului de Istorie a Culturii Oraviţa – Valea Caraşului, din cadrul Centrului Cultural „Teatrul Vechi Mihai Eminescu”, având denumirea independentă de Muzeul de Istoria Farmaciei Montanistice Bănăţene, înfiinţat în 1993. Clădirea care găzduieşte muzeul a fost declarată monument istoric, având cod LMI CS-II-m-B-11140.5)Lista monumentelor istorice din judeţul Caraş-SeverinWikipedia

Pe faţada clădirii sunt reprezentate zeităţile protectoare ale acestui domeniu al medicinei, dar, conform spuselor domnului Ionel Bota, acestea ar fi, de fapt, portretele reprezentărilor alegorice ale lui Sissi şi Franz Josef. Totodată, modelele originale, din metal, pot fi văzute în interiorul muzeului: „Fiind din metal, când am fondat muzeul, în 1993, ne-am mirat că au mai rezistat afară în stradă, am creat alte modele din gips. De aceea, afară pe clădire, poziţile lor sunt inversate. Altfel nu le mai găseam azi pe aici. Din metal fiind, ar fi fost deja furate.”

Cea mai veche reprezentare a clădirii farmaciei din Oraviţa datează din anul 1838, într-o gravură realizată de Richard Peuchta (Puchta), „pictor academicus”.

La 16 februarie 1855, sigla oficială a farmaciei a preluat denumirea „La Vulturul Negru” („Zum Schwarzen Adler/ Fekete Sas”), în contrast cu plăcuţa de astăzi de pe clădire, pe care este trecut anul 1796. „Farmacia e mai veche decât anul 1796. Placa de pe clădire este pusă în grabă de un primar. Când a aflat că suntem deja constituiţi într-un grup care vrea să salveze farmacia şi s-o transforme în muzeu, el nu s-a consultat cu nimeni şi, vrând să ne flateze, a comandat placa memorială cu aceste multiple erori. De exemplu, familia Knoblauch nu are nicio legătură cu anul 1796, atunci era farmacistul Lederer iar înaintea acestuia activa Winter. Familia Knoblauch are activele şi pasivele farmaciei din 1819-1820. Denumirea „ La Vulturul Negru” intră în uz după ce se înfiinţează STeG (n.r. Staats Eisenbahn Gesellschaft/ Societatea privilegiată cezaro-crăiască austriacă de căi ferate de stat)”, spune prof. dr. Ionel Bota.

În Muzeul de Istoria Farmaciei Montanistice pot fi admirate mobilier, instrumentar farmaceutic, reţetare, adrese. „Pe baza documentelor păstrate din farmacie se pot realiza studii de sociologie medicinală, pentru a afla care au fost cele mai frecvente boli din secolele trecute”. Casa de marcat, încă funcţională, are o vechime de 110 ani şi a fost adusă din Ohio, prin filiala Viena-Budapesta şi subfiliala din Hermannstadt, Sibiu, a acestei firme americane.

Din mobilierul original s-a mai păstrat doar un ceas. „Obligaţia familiei Knoblauch, care a creat o dinastie de farmacişti aici, era aceea ca unul din descendenţi, obligatoriu un băiat, să urmeze medicina şi farmacia. Dacă era fată, să ia de bărbat un farmacist. S-a întâmplat o singură dată: atunci, în 1887, una din fete, nepoata lui Karol Knoblauch şi fiica lui Maximilian, e determinată să se căsătorească cu fiul farmacistului Kőrnyei, din Steierdorf. Ginerele a venit cu mobilierul nou. Din mobilierul vechi, care a fost împrăştiat pe piese la rubedeniile orăviţene ale familiei, a rămas acest ceas care se posta pe armoarul central”, ne-a mai spus domnul Bota.

Informaţii utile

Din Timişoara, la Oraviţa se poate ajunge pe DN59/E70 şi DN57 (vezi harta) sau pe DJ572 (vezi harta). Muzeul de Istoria Farmaciei Montanistice se află pe strada 1 Decembrie 1918, la numărul 17 (vezi harta).

Datorită valoroasei colecţii pe care o găzduieşte muzeul şi din lipsă de personal la Teatrul Vechi Mihai Eminescu, a cărui secţie de activităţi este farmacia veche, acest muzeu poate fi vizitat, de obicei, cu programare la telefonul  0761.118.067. Aşadar, vă recomandăm să luaţi legătura înainte cu angajaţii Teatrului Vechi Mihai Eminescu din Oraviţa sau chiar cu domnul Ionel Bota (pe care îl puteţi găsi tot la teatru).

Din Oraviţa se poate călători pe superba cale ferată Oraviţa-Anina iar Turnul de pe Deal din Grădinari se află la o distanţă de numai 13 km.

Mulţumim domnului Ionel Bota pentru informaţiile furnizate şi ajutorul acordat pentru realizarea acestui material!


Scris de Alexandra Palconi

Credit foto: Flavius Neamciuc

Surse   [ + ]

1. Ionel Bota – Medicină şi societate în Banatul Montan. Oraviţa şi Valea Caraşului în perioada 1700-1950, Editura TIM, Reşiţa, 2007
2. Ionel Bota – Medicină şi societate în Banatul Montan. Oraviţa şi Valea Caraşului în perioada 1700-1950, Editura TIM, Reşiţa, 2007
3. Ionel Bota – Medicină şi societate în Banatul Montan. Oraviţa şi Valea Caraşului în perioada 1700-1950, Editura TIM, Reşiţa, 2007
4. Ionel Bota – Medicină şi societate în Banatul Montan. Oraviţa şi Valea Caraşului în perioada 1700-1950, Editura TIM, Reşiţa, 2007
5. Lista monumentelor istorice din judeţul Caraş-SeverinWikipedia
7 comentarii la "Prima farmacie montanistică de pe teritoriul actual al României"
  • Petru URDEA
    10 decembrie 2014 la 19:17

    Aceste repere ale istoriei, ale civilizatiei, trebuiesc cunoscute la nivelul intregii tari.

  • Alexandra Palconi
    11 decembrie 2014 la 17:05

    Suntem de acord cu dumneavoastră, dar trebuie să luăm în considerare faptul că, înainte de a ajunge să fie cunoscute la nivelul întregii ţări, ele trebuiesc cunoscute la nivel local-regional. Toate aceste repere au nevoie de o „resuscitare”.

  • Gara Oraviţa | Prin Banat
    5 ianuarie 2015 la 01:12

    […] Oraviţa mai pot vizitate Teatrul Vechi Mihai Eminescu, primul edificiu teatral din România, sau Muzeul de istoria farmaciei montanistice, situat în clădirea fostei farmacii Knoblauch/ La Vulturul Negru. Turnul de pe Deal din […]

  • "Turnul de pe Deal" din Grădinari – Prin Banat
    2 aprilie 2015 la 20:18

    […] află la numai 13 km de Oraviţa (vezi harta), unde pot fi vizitate Teatrul Vechi Mihai Eminescu, prima farmacie montanistică sau gara, care reprezintă trei premiere pentru teritoriul actual al […]

  • T
    3 mai 2015 la 10:59

    Arata super. Avem si in Bucuresti o farmacie ce vrea sa aduca stilul vechilor farmacii, dar aceasta este cu mult mai bine pastrata si renovata.

  • Caraşova – Prin Banat
    18 octombrie 2016 la 13:49

    […] „Mihai Eminescu”, primul edificiu de acest tip de pe teritoriul actual al României sau prima farmacie montanistică, astăzi transformată în Muzeul de Istoria Farmaciei […]

  • Teatrul Vechi Mihai Eminescu din Oraviţa – Prin Banat
    19 octombrie 2016 la 18:14

    […] Oraviţa mai poate fi vizitată prima farmacie montanistică, astăzi transformată în Muzeul de Istoria Farmaciei Montanistice, şi se poate călători pe […]

Lasă un comentariu