Înapoi la prima pagină  |  EN  |  DE

Conacul Gudenus din Gad

Publicat în Povești8 comentarii

Satul Gad nu e cel mai uşor de găsit loc din judeţul Timiş, cu atât mai mult că ultimii 10-15 km până acolo se parcurg pe un drum îngust din piatră, prin câmpie. Am fost toamna trecută până acolo. După kilometri întregi de mers prin pustietate, deveniserăm foarte sceptici în privinţa găsirii unei foste reşedinţe nobiliare. Dar, când tocmai credeam că nu mai avem altă opţiune decât să facem cale întoarsă la Timişoara, în direcţia noastră de mers a apărut un deal. De acolo de sus am putut să vedem casele modeste ale Gadului şi turla unei biserici. Cinci minute mai târziu opream în faţa conacului Gudenus.

Sat numit după voievodul Glad

Legenda spune că numele satului Gad a fost ales în cinstea voievodului Glad, în locurile acestea având loc înainte de anul 1000 o bătălie cu oştile maghiare. Prima atestare documentară a localităţii datează din 1333. Astăzi, Gadul pare a fi un sat ferit de ochii lumii, aşezat pe malul Timişului, într-o vale împrejmuită de nişte maldăre de pământ. Pe la 1720, satul era menţionat ca fiind românesc. Colonizări cu familii germane ar fi avut loc la scurt timp după aceea. Însă, la 1900, locuitorii Gadului erau în proporţie de 35% de naţionalitate sârbă, fapt susţinut de existenţa bisericii sârbeşti de aici.

Azi mai sunt doar 190 de suflete în sat. Casele îţi dau senzaţia întoarcerii în timp. Majoritatea sunt părăsite, dărăpănate. Doar câteva dintre ele au scăpat – cele care au, probabil, proprietari mai înstăriţi, fiind animate de culori vii (roz, verde crud, albastru deschis) pe faţade, în contrast cu Conacul Gudenus, care aşteaptă să înflorească din nou.

Gad, moșia familiei Fodor

Se bănuieşte că, după eliberarea de sub dominaţia turcă a Banatului şi trecerea sa sub administraţie austriacă, satul ar fi fost cumpărat de familia de viţă nobilă Fodor. Tot ei ar fi ridicat aici şi actualul conac, la începutul secolului al XIX-lea. Tot în Gad a mai existat cândva încă o reşedintă a familiei Fodor, dar din care astăzi au rămas doar ruine.

Revenind la conacul Gudenus, se ştie despre acesta că, până în interbelic, a fost schimbat între mai mulţi proprietari. Ultima familie amintită este Hugo şi Bela Gudenus, de la care a rămas şi denumirea conacului.

Conacul Gudenus a servit câţiva ani ca spaţiu pentru şcoala din Gad, după care a fost lăsat în voia sorţii. Astăzi, se află în proprietatea Primăriei Ghilad. Un om de-al locului ne-a povestit că, până în urmă cu câţiva ani, aici ar fi fost proprietar un „baron ungar. O mai fost cineva din partea baronului, de la Budapesta, şi, când o văzut halul în care îi, s-or lipsit să mai moştenească. […] Nimic nu o fost aici, nici măcar CAP. Doar părăsit. Umblă vorba că o să-l refacă. Acum, eu ştiu… Au căutat, au fost nişte oameni şi au făcut măsurători de la capăt, până la biserică. Au verificat şi fundaţia, să vadă dacă e bună. Au zis că ţine, că merită să-l refacă. Dacă nu mint, au spus că de la primăvară îl repară, să arate cum a fost. Ce-o fi, om videa!”

Castelul dispărut din Fodorhausen

În anul 1939, satul Fodorhausen este dizolvat, fiind alipit Gadului (motiv pentru care astăzi mai poartă şi acest nume). Deşi se consideră că Fodorhausen se afla la o distanţă foarte mică de Gad, pe unele hărţi ale Banatului, fosta localitate apare la o distanţă de aproximativ 2 km (o dovadă pe Mapire şi referiri la acest subiect într-un articol în limba germană, scris chiar de un fost localnic). Se presupune că în Fodorhausen (sau Fodorháza, trad. rom. Casa lui Fodor) ar fi fost prima reşedinţă a familiei nobile, unde ar fi existat un castel, dispărut însă înainte de aşa-zisa dizolvare a localităţii.

Cât despre Conacul Gudenus din, e de prisos o descriere a nivelului de degradare în care se află acesta momentan, dovadă fiind fotografiile de alături. Conform Ministerului Culturii, Conacul Gudenus din Gad a fost declarat monument istoric (cod LMI TM-II-m-B-20180). Tot ce putem face este să sperăm că localnicul cu care am stat de vorbă în 2013 a avut dreptate şi că imobilul își va recăpăta strălucirea de altădată.


Redactat de Alexandra Palconi

Traducere în limba engleză de Doiniţa Spuză.

Credit foto: Flavius Neamciuc

8 comentarii la "Conacul Gudenus din Gad"
  • Depozitul de cereale din Giera | Prin Banat
    22 aprilie 2014 la 18:48

    […] sau prin Giulvăz, pe DJ593. Obiective care mai pot fi vizitate în zonă: Castelul din Banloc, Conacul Gudenus din Gad sau Conacul Mocsonyi din […]

  • lazin daliborca
    28 mai 2014 la 19:27

    Locul nostru de joaca…cand petreceam verile la bunica si ne jucam toti copii pe langa conac.

  • Alexandra Palconi
    28 iunie 2014 la 10:39

    În ce perioadă se întâmpla asta? Arăta conacul mai bine pe atunci sau era în aceeaşi stare?

  • Conacul Mocioni din Foeni | Prin Banat
    9 august 2014 la 19:10

    […] asemenea, în zonă mai pot fi vizitate depozitul de cereale din Giera, conacul Gudenus din Gad sau biserica-mausoleu din Bobda, care a aparţinut […]

  • ITBogdan
    21 aprilie 2015 la 20:56

    In copilaria mea, ba chiar si dupa 1956, rugile din preajma erau animate de „ringhispilurile” si alte jocuri de bâlci, de catre echipe de profesionisti ai genului din Fodorhaus. Se spune ca nu erau de fapt germani, ci flamanzi. Unde or fi disparut locuitorii Fodorhausului?

  • Popescu Raul
    23 iunie 2015 la 13:15

    Am fost la Gad in 2008, cu masina. La dus am folosit ruta Graniceri – Gad, prin camp, pe drum de pamant bine tasat. La plecare am iesit din sat pe dolma si apoi, de la ceva punct hidro, am mers pe macadam, pe ruta Gad – Ghilad. Vad ca voi ati mers prin Macedonia. Am sa incerc si eu ruta asta, fiindca vreau sa vad canalele din padure. Graniceri – Gad ar fi fost impracticabil in caz de ploaie, oricat de scurta. Insa drumul de macadam spre Ghilad sunt sigur ca este accesibil in orice anotimp. Comparand ce am intalnit atunci cu ceea ce vad in pozele voastre, schimbarea este evidenta. In 2008 vegetatia acapara aproape in intregime cladirea. Din strada, nu se vedea aproape nimic. Din imaginile voastre observ ca au curatat serios lastarisurile, inclusiv cele din interior. In sat mai sunt interesante depozitul de cereale si „Portile de Fier”, un fel de sistem de regularizare intre Timis si canalul Lanca Birda. Peste Timis era atunci un pod de barne. Nu stiu daca mai este. Sper sa nu fi avut soarta celui de la Hitias. Peste Timis, vizavi de Gad se afla capela de la Crai Nou si conacul de la Rudna.

    P.s. – Felicitari pentru site! Fotografiile exceptionale, alaturate unor articole concepute ca si povesti ale locului sunt demne de toata lauda!

  • Iasmina Seulean
    4 iunie 2016 la 21:58

    Imi pare rau ca am descoperit atat de tarziu articolul despre frumosul meu conac din satul natal. Acum aproximativ 15 ani ma jucam in jurul sau, ba chiar am si patruns inauntru, copii fiind, mereu cu teama sa nu alunecam prin dārapanaturi. Imi doream foarte mult sa cresc si sa-l pot restaura ca toata lumea sa vina si sa-l vada precum il vedeam eu la acea varsta, o bijuterie uitata. Este un loc minunat… Asa se zvonea acum 2,3 ani ca doresc sa-l restaureze m-as bucura foarte mult. Felicitari pentru poze si articol

  • DOBRINCA PANTIN
    4 noiembrie 2016 la 09:47

    VA felicit si va multumesc pentru ca mi-ati oferit imagini din satul meu natalGAD.II duc dorul,deseori in imaginatia mea,in visele mele GADUL este asemenea unei statiuni Unde in alta parte daca nu in curtea castelului ne imaginam noi cele mai frumoase basme,ne urcam in copacii din parcul castelului si savuram fructele mici si rosii,le spuneam”maslinke”,ne scaldam in TAMIS si ne jucam cu pietricele””PILJKE” pe „SLAIZ”[podul cu ecluza” ce leaga BIRDA de TIMISMai faceam si cate o drumetie pana laFODORHAUSEN ,unde admiram ‘MOLERAIUL” din CONCURILE caselor svabesti,svaboicele se pricepeau sa ‘molareasca’ pe vremea copilariei mele.Frumoasa amintire ii port eu satului meu natal si-mi pare rau ca am imbatranit si nu voi apuca vremea cand va renaste din cenusa acest sat uitat de lume!

Lasă un comentariu