Castelul din Banloc care aşteaptă să fie redescoperit

Alexandra Palconi

2 apr. 2014

La 50 de km distanţă de Timişoara (vezi harta), stă ascuns Castelul Kárácsonyi din Banloc. Timpul i-a furat strălucirea, încercările de restaurare l-au nimicit şi mai tare şi oamenii l-au vandalizat de atâtea ori, încât nimeni nu mai poate ţine socoteala. Nici măcar natura nu l-a iertat, fiind lovit de un puternic cutremur în anul 1991.

Castelul tuturor vs. castelul nimănui

Castelul a fost ridicat în anul 1793, de Lázár Karátsonyi. Până la începutul secolului XX, în jurul clădiri se amenajează şi un parc cu specii valoroase de copaci şi statui. În 1935, Kárácsonyi – Keglevich Imre vinde proprietatea Reginei Elisabeta a Greciei, sora Regelui Carol al II-lea al României.

În 1948, după plecarea reginei, statuile din parc sunt vandalizate iar arhiva şi biblioteca arse. Între 1950-1958, Banlocul trece prin mâinile altor doi proprietari, apoi e transformat, pe rând, în casă de bătrâni şi orfelinat. Din 1983 şi până la cutremur, aici a funcţionat Şcoala cu clasele I-X (sursă). Astăzi este concesionat de Mitropolia Banatului, dar se zvoneşte că terenurile regale şi castelul vor fi retrocedate Prinţului Paul de România.

Nu ştiu să vă spun nimic, decât ruină şi paragină şi tot ce vedeţi.

Asta ne-a spus domnul Alexandru, paznicul Castelului Kárácsonyi din Banloc, în toamna trecută, când am fost în vizită. Pe soţia sa am întâlnit-o cu vreo 10 minute mai devreme. Aducea nişte butuci proaspăt tăiaţi din parcul castelului, probabil pentru lemn de foc. Alexandru ne-a întrebat dacă am venit să cumpărăm proprietatea, fiindcă Uniunea Europeană aduce un reprezentant, care zice că ar vrea să îl cumpere. A fost retrocedat. Trebuia să vină să vadă care-i situaţia, cât e de degradat, ne-a spus el, referindu-se la Prinţul Paul, bănuim. Io-s paznic. Cât n-am fost paznic, uitaţi burlanele: or fost de cupru, toate le-au luat. Şi pe partea asta şi partea aia. La urmă s-a gândit Parohia să pună un om de pază aici. Momentan, ei coordonează.

Urmează un moment de tăcere, după care Alexandru ne descrie cum ar putea fi pus în valoare parcul Castelului Kárácsonyi: Eei, cât de frumos s-ar putea face… Reparaţii, nişte piscine în spate, nişte chioşcuri pentru copii (soţia paznicului râde). În fiecare duminică de vară, îi plin aici de copilaşi. Dar şi ăi mari vin, că n-au unde să se ducă. Foarte bine ar fi. Cu dulciuri, cu sucuri, piscine, frumos, curat. Care o vrea bea o bere, care nu, un suc. Da’ ar veni. Şi aşa vin: “Păi, să filmăm!” Ce să filmaţi? La Borsec, poate aţi fost: tot halul ăsta. Am văzut la televizor, că eu n-am fost. Dezastru.

Este o sondă cu apă fiartă, ca la Deta şi imediat s-ar putea trage. Şi la noi este una, care nu-i folosită de vreo 30 de ani. Nu-i folosită. 30 şi 40 de grade temperatură. La Deta, acolo nu ştiu dacă aţi fost, unde să trage din sondă, îi un fel de băi. Băi aprobate, tot, să duce lumea de la Banloc cu maşini pentru reumă, pentru diferite boli. Dacă aveţi ocazie, mergeţi să vedeţi. Acolo-i ceva frumos, acolo aveţi ce să vedeţi.

Când ne-am luat la revedere, Alexandru ne-a spus: Dacă mai vreţi, puteţi să mai veniţi. DACĂ aveţi un scop să-l cumpăraţi.