Tură în Clisura Dunării 16-19 August 2016 Un proiect interactiv realizat de Asociația Prin Banat.

TimișoaraÎncepe (aven)tura

Între 16-19 august, suntem în teren, la adunat poveşti proaspete de prin Banat. Pe când tu vei citi aceste rânduri, noi vom fi deja pe drum, spre unul dintre cele mai faine şi spectaculoase plaiuri bănăţene: Clisura Dunării.

Pe foarte scurt, Clisura Dunării (sau Defileul Dunării) este o regiune geografică situată de-a lungul malului nordic al Dunării, la frontiera dintre România şi Serbia. Graniţă naturală a Banatului istoric, ea se întinde pe o distanţă de aproximativ 140 de km, între localităţile Baziaş şi Gura Văii, reprezentând cel mai lung defileu natural din Europa.

Avem doar patru zile la dispoziţie pentru această tură şi o listă luuungă de locuri din zona Clisurii în care ne-am propus să ajungem, de obiective pe care ţinem musai să le vedem cu ochii noştri. Dacă (şi doar dacă!) vom mai avea timp şi energie, la final de săptămână mai vrem să tragem o fugă şi prin Banatul sârbesc, pe la Bela Crkva (Biserica Albă) şi Vršac (Vârşeţ).

Asemenea unui jurnal de călătorie, pe această pagină vom posta zilnic impresii şi fotografii din teren. Aşa că, stai cu ochii pe noi, căci revenim curând cu noutăţi!

P.S.: În caz de vrei să ne faci o recomandare, să ne dai un pont sau un contact care să ne fie de folos în aceste patru zile, îţi vom fi profund recunoscători. Ne poţi scrie oricând pe Facebook, Instagram sau la contact@prinbanat.ro.

În drum spre Orșova

OrșovaI. Orșova și împrejurimi

Trei ore de condus, cu un trafic mult sub așteptări, și iată-ne în Orșova - unii dintre noi chiar pentru prima dată aici. (Da, am făcut și o oprire obligatorie la Gara Băile Herculane înainte de Orșova, doar așa, să verificăm dacă s-a mai schimbat ceva din 2014 încoace.)

Am mers direct la una dintre pensiunile de pe faleza Golfului Cerna, care organizează plimbări pe Clisura Dunării*. O oră mai târziu deja eram pe apă. Tabula Traiana, Cazanele Mici, Cazanele Mari, Capul lui Decebal, Mănăstirea Mraconia, Peștera Veterani și Peștera Ponicova - acestea au fost obiectivele pe care le-am văzut pe distanța a circa 43 km de-a lungul Clisurii și cărora le vom dedica câte un articol de căciulă. Peștera Veterani am văzut-o și pe dinăuntru, nu doar de la distanță și cică am fi fost tare norocoși. Azi nu a fost deloc aglomerația din "alte zile din sezon, când vin peste 800 de turiști", cum ne-a zis ghidul.

După plimbarea cu barca pe Clisură, am luat Orșova la pas. Biserica Romano-Catolică poate fi un șoc sau o încântare - depinde din ce unghi privești. Cert e că e o raritate arhitecturală de secolul XX. Și unde mai pui că a fost ridicată pe vremea comuniștilor, când, în general, bisericile se demolau, nu se construiau, nu? Pe de altă parte, de sus, de la Biserica Ortodoxă Sf. Ana, ne-am bucurat de o panoramă generoasă asupra Dunării și Golfului Cerna. Acum, dacă e să ne întrebați cum ni s-a părut orașul Orșova în sine, vă răspundem aproximativ cum ne-a răspuns și nouă un om de-al locului: prăfuit, șters și învechit - "că nici măcar de zilele orașului nu s-a făcut curat pe străzi". Dar vă spunem noi mai multe despre Orșova (de altădată și cea de acum) într-un material separat, după ce încheiem excursia.

Cam asta a fost prima zi pe Clisura Dunării. Pentru mâine avem în plan un program și mai încărcat decât azi, pe drumul dintre Orșova și Berzasca. Revenim dis-de-dimineață cu noutăți!

Plimbarea pe Dunăre a durat aproximativ o oră și jumătate și am plătit 50 lei/persoană. Capacitatea bărcii a fost de maximum 10 persoane (însă nu pleacă până nu se strâng cel puțin 6 persoane).

SvinițaLa drum, în Clisură

Dimineața am început-o într-un loc cu belvedere către locul în care, până acum 46 de ani, se afla frumoasa insulă Ada Kaleh. Tot ne-am întrebat azi: oare cum ar fi fost să nu o fi scufundat și să ne fi putut uita azi în tihnă la ea? Dar oare cum ar fi fost să nu se fi construit niciodată hidrocentrala Porțile de Fier I?

Ce nu v-am mai spus noi ieri despre zona turistică Orșova-Eșelnița-Dubova e că nu duce deloc lipsă de turiști, chiar dacă, să fim onești, ar fi loc de mult mai bine când vine vorba de servicii și dezvoltarea (sănătoasă a) infrastructurii. Însă, toată aglomerația pare că se și oprește brusc la Dubova, căci de acolo încolo nu am mai văzut pâlcuri de pensiuni, turiștii-s mai rari și traficul tot mai aerisit.

În a doua jumătate a zilei de azi am fost prin locuri de poveste, prin văile de pe lângă Clisura Dunării, în inima muntelui. Fără semnal și fără acces la internet nu am reușit să vă arătăm prea multe, în schimb am făcut multe fotografii pe care o să vi le arătăm curând. Despre drumul care urcă la Eibenthal și Baia Nouă (localități reprezentative pentru minoritatea cehă din România) ni s-a spus ieri, în Orșova, că e prost și neasfaltat. Noi am găsit azi exact opusul, cel puțin la urcare: drum asfaltat impecabil, cu o singură bandă - poate puțin cam prea îngust, șerpuit și, ocazional, presărat cu emoții, din cauza lipsei de parapeți în câteva locuri unde chiar sunt necesari. Dar au meritat efortul și șofatul cu adrenalină, fiindcă, ajunși în Eibenthal (unde ne așteptam să găsim un sat de munte liniștit) am descoperit cu stupoare că am nimerit fix în mijlocul unui festival de muzică rock. A fost interesant să auzim doar cehă în jurul nostru și să ne amintim constant că nu suntem în Cehia. În numai trei ore, cât ne-am plimbat prin cele două sate și am discutat una-alta cu oamenii locului, participanții festivalului, absolut toți din Cehia, au sosit în valuri, ori cu autocare, ori cu mașinile personale. "Cam 500 de persoane vin în fiecare an la festival", ne-a zis o domnișoară din echipa de organizare. Cam tot atâția locuitori la un loc au și Eibenthal și Baia Nouă, ca să vezi! La coborâre, din cauza drumului cu o singură bandă, ni s-a recomandat (chiar de către un agent de poliție), să folosim cel de-al doilea drum de acces, unul neasfaltat, care ne-a dat un pic de furcă.

În drum spre Svinița, am oprit la Tricule (sau Treicule sau Tri-Kule), ruinele unei fortificații medievale scufundate parțial în apele Dunării. Important de menționat că bucata aceasta de Clisură e și cel mai sudic punct al Banatului istoric. Cât despre Svinița, din cauză că stătea să înceapă o furtună, am oprit doar pentru câteva minute, apoi ne-am văzut mai departe de drum. Dar, tare ne-ar fi plăcut și chiar am sperat să putem cumpăra rachiu sau dulceață de smochine.

Asta a fost a doua zi pe Clisura Dunării. Acum suntem la Berzasca. Mâine dimineață o luăm de la capăt.

Berzasca

Ruinele Cetății Drencova (parțial scufundate), sat lacustru (i se mai zice, generic, și Maldive de Banat) și o pensiune cu un loc de belvedere, de-ți taie Dunărea răsuflarea la cât e de frumoasă - toate acestea (și nu numai) se găsesc la Berzasca, comuna cărășană în care, credem noi, va exploda turismul în următorii ani.

Spre Baziaș

După morile de apă de sec. XIX de la Sichevița am căutat aproape o oră. Până la urmă, după ce ne-am rătăcit de vreo două ori, am găsit o moară pe Valea Gramensca. O tanti care trăiește acolo în apropiere ne-a spus că e chiar singura moară funcțională și că cel mai des se macină porumb și ovăz aici. La fel ca la Rudăria, sichevițenii o folosesc în regim de rândășie.

În satul de cehi Sf. Elena am prins "posviceni", adica ruga, hramul sau acea zi a anului când se întorc fii satului. Absolut tot satul se adunase în centrul localității, în fața căminului cultural, să se uite la perechile frumoase de tineri cum dansează în soarele de ora 14. După Eibenthal, Sf. Elena este al doilea sat înființat de cehi/pemi din Banat, la 1826. Și aici a fost tare interesant să auzim doar cehă în jurul nostru și să ne amintim constant că nu, nu suntem în Cehia. Oare cum era pe vremuri în Banat, când existau peste 20 de etnii care trăiau aici? Să mergi din sat în sat, pe o rază de 100 km, să zicem, și să auzi în fiecare loc câte o limbă diferită...

Zona umedă Ostrov - Moldova Nouă s-a văzut cel mai bine de acolo de sus, dintre centralele eoliene din jurul satului Sf. Elena.

Baziașul l-am găsit tot în straie de sărbătoare, fiindcă 18 august înseamnă Zilele Schimbării la față" a Sârbilor din România. Practic, e poate cea mai importantă a sârbilor care trăiesc în această bucată de Românie.

Și, la final de zi, am găsit Baziașul tot în straie de sărbătoare, fiindcă 18 august înseamnă Zilele Schimbării la față" a Sârbilor din România și e rost de nigee sârbească. Însă, pe noi mai mult ne-a interesat să găsim "urmele" fostei gări, a șinelor de tren și ruinele unui hotel, decât să participăm la festivități. (În 1854, aici se inaugura Oravița - Baziaș, prima cale ferată de pe teritoriul actual al României.) Mai mult decât atât, aici, la Baziaș, noi am terminat de parcurs Clisura Dunării.

Dar mai avem și mâine câteva locuri de văzut (plus că ne-am propus să ne întoarcem în Timișoara pe la Vršac), așa că, stați cu ochii pe noi!

Spre Vršac

Poate că Moldova Nouă nu e cel mai arătos orăşel pe care l-am văzut săptămâna asta, dar are unii dintre cei mai primitori şi calzi oameni. Domnul Simici Stevan ne-a arătat vederi vechi cu Baziaşul şi Moldova Nouă. Domnul Kadri Omer, care s-a născut şi a trăit pe Ada-Kaleh, ne-a povestit cum era viaţa de zi cu zi pe insulă, cum a fost nevoit să o părăsească în 1968, alături de familie şi ceilalţi “insulari”, de ce nu a părăsit România când putea şi de ce s-a întors, la un moment dat, şi s-a stabilit lângă Dunăre, în Moldova Nouă. Vom publica interviul integral în curând.

De la Moldova Nouă am mers la Naidăş şi, aşa cum ne-am propus la începutul călătoriei, am trecut pe malul celălt al Nerei, în Banatul sârbesc. Nu ne-am oprit până în Stara Palanka, “satul cu cinci case”, dar cu tot atâtea restaurante, care servesc specialităţi din peşte (şi acceptă şi lei româneşti la plată). Tura în Cisura Dunării s-a încheiat oficial în Bela Crkva (Biserica Albă), unul dintre cele frumoase oraşe din Banat, unde e musai să ne întoarcem şi să-i dedicăm cel puţin o zi.

Înapoi spre Timișoara

Deja devine o tradiţie ca la sfârşit de excursie de documentare să avem câteva cifre.
Distanţa parcursă prin Banat între 16-19 august: 687 km.
Avem peste 30 de obiective documentate.
Am realizat 5 interviuri cu oameni de-ai locului.

Vă mulţumim tuturor că ne-aţi urmărit în această săptămână! Acum e timpul să ne apucăm de transformat aceste cifre în poveşti de pe plaiuri bănăţene.