Reputaţia Timişoarei ca oraş al premierelor continuă să fie păstrată şi în zilele noastre. De data aceasta, vorbim despre o colecţie impresionantă de peste 500 de obiecte pe care românii le cumpărau înainte de ’89, expusă permanent în subsolul unei clădiri vechi din oraşul de pe Bega. De jumătate de an deja, Muzeul Consumatorului Comunist, o premieră în România, ne invită la o lecţie de istorie.
Majoritatea vizitatorilor vin din străinătate.
Muzeul Consumatorului Comunist din Timişoara a fost deschis din iniţiativa lui Ovidiu Mihăiţă, în 16 mai 2015, tocmai de Noaptea Muzeelor. Spune că data aleasă a fost o coincidenţă, dar că la marea deschidere au venit peste 600 de curioşi. De atunci, evidenţa vizitatorilor se ţine într-o condică aflată la intrarea în muzeu. “Majoritatea vizitatorilor vin din străinătate. Duminica, în schimb, vin oameni din oraş, mai ales familii. În timpul săptămânii avem din toate categoriile.”
Un mare pasionat de lucruri vechi, Ovidiu a început să adune obiecte pentru viitorul muzeu în urmă cu cinci ani. “E un cincinal. L-am realizat în patru ani şi jumătate, ca pe vremuri”, spune el, râzând. Le-a adunat “de peste tot. De la prieteni, din gunoaie, de la curăţenia de toamnă, din târguri, din beciuri, din poduri. Din toată ţara. Şi acum au început să vină tot mai multe. Trimit oamenii pachete din ţară. Chiar ieri am primit de la Galaţi un pachet de vreo 15 kg. Află oamenii de muzeu şi trimit obiecte.”
De fapt, Muzeul Consumatorului Comunist se vrea a fi replica unui apartament din anii ’70. De la sufragerie, bucătărie, baie, camera copilului şi până la hol, fiecare încăpere e amenajată cu obiecte specifice, care se găseau pe rafturile magazinelor din perioada comunistă.
Cineva trebuia să facă muzeul.
Ovidiu e de părere că “orice instituţie de cultură, indiferent că e amenajată într-un şpaiț sau e de dimensiunea Palatului Culturii din Iaşi, e facută cu un gând bun.”
Cât despre motivaţia sa pentru a crea un astfel de loc, el crede că“cineva trebuia să facă muzeul. Cred că sunt multe lucruri care trebuie făcute în ţara asta şi în oraşul ăsta, pe care primarii, guvernele, preşedinţii nu le fac. Ei fac fântâni sau fac festivaluri. Lucrurile acestea absolut normale nu le face nimeni. Şi atunci, ne plângem că n-avem. Aşa că, a fost contextul acesta fericit, căci mi-am permis sa păstrez obiectele, am avut unde să le depozitez şi să cunosc mulţi oameni, cu care să vorbesc despre muzeu şi care s-au oferit să contribuie. Fiecare a adus, de la un ac de gămălie, până la obiecte de mobilier de dinainte de Revoluţie.”
Veniţi!
Muzeul Consumatorului Comunist din Timişoara se află pe strada Arhitect László Székely, nr. 1, în aceeaşi clădire care găzduieşte Scârţ Loc Lejer şi Teatrul Auăleu, şi e deschis zilnic. Intrarea este liberă, iar mesajul lui Ovidiu este cât se poate de simplu şi direct: “Veniţi!”
Text: Alexandra Palconi
Traducere în limba engleză: Doiniţa Spuză
Credit foto: Flavius Neamciuc
3 comentarii la "Muzeul Consumatorului Comunist"
The Communist Consumer's Museum: Echoes of a past not to be forgotten - Beyond Dracula
10 ianuarie 2016 la 21:36[…] sourced from PrinBanat, used with author permission. Photography by […]
Teo
24 ianuarie 2016 la 14:39Eu m-am nascut la cateva luni dupa revolutie, deci o zic din capul locului ca nu vorbesc din experienta…Dar nu pot sa nu ma intreb de ce se tot recicleaza amintirea acelei perioade, de ce se traieste constant in trecut, de ce la 26 de ani de la acel regim nu exista o dorinta de inaintare printre oamenii de rand, nicidecum nu ma refer la clasa politica care e mai mult sau mai putin o mizerie aproape in fiecare tara (eu actualmente traind intr-o tara occidentala si vazand ce se petrece si pe aici)….Sa fim seriosi, romanii sunt individualisti si lipsiti de initiativa…Muzee pe tema respectiva, afirmatii cum ca era mai bine pe vremea lui Ceasca….poate era poate nu era…s-a dus, a fost, nu vrem sa avansam si noi, sa prosperam, NU NEAPARAT sa ne aliniem la nu stiu ce standarde europene preaslavite…ceva acolo in felul nostru si in ograda noastra…nu…noi ramanem niste c^r^e…cand cu Rusia, cu America, cu Germania…ne orientam si noi dupa vant, n-avem personalitate de niuciun fel….Muzeul comunismului….’ai ba fi serios…Cand o sa invatam sa ne respectam istoria si sa invatam din ea, atunci poate ar fi acceptabil si un muzeu din acesta….dar din moment ce noi privim nostalgic si cu letargie catre trecut….nu e prea constructiva o astfel de initiativa.
Alexandra Palconi
24 ianuarie 2016 la 18:30Salut, Teo!
Şi eu sunt născută înainte cu şase luni de revoluţie, deci vorbesc tot din “capul locului, nu din experienţă” – deşi am crescut având în casă obiecte care se regăsesc azi în colecţia muzeului. Înainte de toate, ţi-a scăpat un detaliu elementar: acesta nu e un muzeu al comunismului, ci un muzeu al consumatorului comunist. Sunt două lucruri diferite.
Iniţiativa deschiderii muzeului nu aparţine unei instituţii de stat, ci unui tânăr care, timp de 5 ani, pe resursele sale proprii, a adunat din toate cotloanele ţării obiecte pe care alţii le-au aruncat de bunăvoie. Asta ca să clarificăm partea cu românii sunt “individualişti şi lipsiţi de iniţiativă”. După părerea mea, ar fi fost cel puţin firesc ca statul să deschidă un asemenea loc, ar fi fost un început. Nu ştiu să avem la nivel naţional un muzeu al comunismului (nu includ aici Memorialul Durerii de la Sighet sau Memorialul Revoluţiei de la 1989 din Timişoara). Poate că mai avem de lucrat până să ajungem acolo – practic, să ne acceptăm trecutul, să învăţăm din el şi să-l arătăm şi generaţiilor viitoare. Ştii cum se spune: pentru a-ţi construi viitorul este important să-ţi cunoşti trecutul.
Cel mai important: la baza iniţiativei deschiderii Muzeului Consumatorului Comunist nu au stat deloc afirmaţiile cum că “era mai bine pe vremea lui Ceaşcă”. Muzeul în sine este o invitaţie la cunoaşterea trecutului, mai exact la a afla ce obiecte se regăseau în casele românilor în perioada regimului comunist. Vizitatorilor care au trăit cu acele obiecte în casă este foarte posibil să le trezească o anumită nostalgie această colecţie – a nu se confunda, te rog, cu nostalgia după regim. Iar celor care nu au trăit acele vremuri, aşa cum suntem noi doi, este o lecţie esenţială de istorie.
Îţi mulţumesc că ai lăsat acest comentariu şi te mai aştept pe aici şi cu altă ocazie. Dacă vii prin Timişoara, îţi recomand cu căldură să faci o vizită Muzeului Consumatorului Comunist. Intrarea e liberă, dar dacă vrei, poţi lăsa o mică donaţie. 😉